Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a solicitat României, printr-o hotărâre dată marți, să își reformeze legislația privind tutela legală a bolnavilor psihic. Cererea a fost formulată în urma examinării unui caz în care a fost reținută o dublă încălcare a dreptului la respectarea vieții private în cazul unui pacient cu afecțiuni psihice. Curtea a obligat statul român să plătească reclamantului daune morale de 7500 de euro și cheltuieli de judecată de peste 9.400 de euro. Este a doua hotărâre a CEDO prin care se constată o încălcare a drepturilor reclamantului, după ce, în 2017, Curtea a reținut că acesta trebuie externat fără întârziere și i-a acordat daune morale de 30.000 de euro.
Starea de fapt
Reclamantul, N., este cetățean român, în vârstă de 62 de ani, internat timp de doi ani, între 2006 și 2018, într-un spital de psihiatrie din țară. În acest interval, în 2016, o instanță a dispus decăderea sa din drepturi și l-a plasat sub tutelă legală, în urma unei acțiuni introduse de spital care susținea că acest lucru este necesar pentru că pacientul suferea de schizofrenie paranoidă. Negăsind un membru de familie sau o cunoștință dispusă să-și asume rolul de tutore, instanța a desemnat în acest rol o angajată a autorității de asistență socială.
N. a făcut recurs împotriva acestei decizii, susținând că măsura dispusă de instanță nu este justificată și a fost luată cu nerespectarea drepturilor sale procesuale. El a cerut instanței să țină cont de situația precară a persoanelor cu dizabilități mintale, care au fost marginalizate, segregate și supuse abuzurilor instituționalizate. De asemenea, a mai solicitat, fără succes, ca instanța să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) pentru o pronunțare a unei hotărâri preliminare, susținând că decizia judecătorilor români a încălcat legislația Uniunii Europene privind dreptul de vot și dreptul la muncă persoanelor cu dizabilităţi. În plus, a ridicat o obiecție cu privire la constituționalitatea articolului 164 alin. 1 din Codul civil referitor la procedura tutelei, care, în opinia sa, a discriminat persoanele cu dizabilități mintale și le-a lipsit de exercitarea drepturilor lor.
În 2016, un tribunalul județean a pronunțat o hotărâre în care a subliniat necesitatea încetării internării lui N. în spitalul de psihiatrie, iar în 2017 instanța a dispus eliberarea acestuia, măsură care nu a fost pusă în aplicare.
Între timp, reclamantul a sesizat CEDO cu privire la legalitatea internării sale în spitalul de psihiatrie. În hotărârea sa, Curtea a constatat în special că, cel puțin de la 11 septembrie 2007 (data primului control al legalității detenției), nu a existat nicio bază legală sau justificare pentru ca reclamantul să fie ținut într-un spital de psihiatrie, întrucât instanțele naționale nu au stabilit că acesta reprezintă un pericol.
CEDO a reținut că autoritățile trebuie să pună în aplicare fără întârziere hotărârea tribunalului prin care se dispune externarea lui N. în condiții care să corespundă nevoilor acestuia. În plus, a recomandat statului român să aibă în vedere măsuri generale pentru a se asigura că detenția persoanelor în spitalele de psihiatrie a fost legală și justificată, nu arbitrară, și că orice persoană deținută în astfel de instituții are dreptul de a iniția proceduri care să ofere garanții adecvate în vederea asigurării unei hotărâri judecătorești rapide cu privire la legalitatea detenției lor. Prin hotărârea din 2017, statul român a fost obligat să îi plătească reclamantului 30.000 de euro daune morale.
Însă, în decembrie 2017, un nou raport psihiatric a recomandat ca N. să fie lipsit de capacitatea juridică, fiind declarat ”incapabil din punct de vedere mintal să se îngrijească de el însuși, să decidă cu privire la interesul său superior și să acționeze într-o manieră informată, în conformitate cu drepturile și obligațiile sale civile”. Bărbatul a făcut recurs, fără succes.
În mai 2018, a fost transferat de la spital la un cămin de îngrijire închis din București. Trei luni mai târziu, Judecătoria București, în urma unei cereri depuse de către Autoritatea de Asistență Socială București, a desemnat un psiholog ca tutore legal al lui N. Reclamantul nu a fost parte la aceste proceduri.
Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului
În hotărârea de cameră de astăzi, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, în unanimitate, că a existat:
- o încălcare a articolului 8 (dreptul la respectarea vieții private) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în ceea ce privește deposedarea reclamantului de capacitatea sa juridică;
- și o încălcare a articolului 8 cu privire la schimbarea tutorelui său legal.
Curtea a constatat în special că, prin dispozițiile legale existente în România în acest domeniu, nevoile și dorințele reale ale reclamantului nu au fost luate în considerare, ceea ce a făcut ca drepturile sale în temeiul articolului 8 au fost restricționate de lege mai mult decât era strict necesar.
În plus, Curtea a considerat că procesul decizional pentru schimbarea tutorelui legal al reclamantului nu a fost însoțit de garanții adecvate. N. a fost exclus din proces pentru singurul motiv că fusese pus sub tutelă. Nu s-a luat în considerare capacitatea lui de a înțelege problema și de a-și exprima preferințele. Mai mult, motivul schimbării a fost insuficient și decizia a fost disproporționată, a stabilit CEDO. Ca urmare, a cerut României să își reformeze legislația privind tutela legală a bolnavilor psihic
Ca urmare a acestor încălcări, Curtea a obligat România să îi plătească reclamantului 7500 de euro daune morale și 9480 de euro cheltuieli de judecată.
DOCUMENT – Comunicatul CEDO referitor la hotărârea N. v. România (no. 2) (application no. 38048/18):
