Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să soluționeze o problemă de drept referitoare la executarea silită. Mai precis, este vorba despre limitele verificării pe care o instanță de judecată este obligată să o facă pentru verificarea incidenței cazului de suspendare obligatorie a executării silite. Sesizarea a fost formulată de Tribunalul București și a fost înregistrată pe 27 septembrie, cu termen de soluționare pe 6 decembrie 2021.
Conținutul sesizării:
1) Interpretarea dispozițiilor art. 719 alin. (4) pct. 1 NCPC, sub aspectul lămuririi sintagmei „hotărârea sau înscrisul care se executa nu este, potrivit legii, executoriu”, respectiv limitele verificării pe care instanța de judecată este obligată să o facă pentru pentru verificarea incidenței cazului de suspendare obligatorie a executării silite, respectiv:
– dacă analiza incidenței cazului de suspendare obligatorie a executării silite prevăzut de art. 719 alin. (4) pct. 1 NCPC este limitată la o verificare pur formală a exhibării unui înscris căruia ii este conferit prin lege cu titlu general caracterul de titlu executoriu;
– sau dacă analiza incidenței cazului de suspendare obligatorie a executării silite prevăzut de art. 719 alin. (4) pct. 1 NCPC implică și o pipăire a aspectelor circumstanțiale, dincolo de verificarea pur formală a exhibării unui înscris căruia legea îi recunoaște caracterul de titlu executoriu, aspecte care ar susține existența derulării unei executări peste limitele titlului executoriu – se urmărește satisfacerea unei altei creanțe decât cele cuprinse in titlul executoriu, se urmăresc alte bunuri decât cele aduse in garanție, există incidente care ar duce la înlăturarea caracterului executoriu al acestuia – de exemplu prescripția.
2) Interpretarea si aplicarea prevederilor art. 719 alin. (4) NCPC, respectiv a limitelor în care suspendarea obligatorie a executării silite produce efecte, în sensul dacă:
– Suspendarea obligatorie a executării silite, dispusă in temeiul art. 719 alin. (4) NCPC este supusă acelorași limitări temporale ca suspendarea facultativă dispusă în temeiul art. 719 alin. (1) NCPC, în interpretarea și aplicarea stabilită prin Decizia nr. 2/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, în sensul că produce efecte până la soluționarea în prima instanță a contestației la executare;
– Sau suspendarea obligatorie a executării silite, dispusă în temeiul art. 719 alin. (4) NCPC, în considerarea gravității motivelor pentru care poate fi dispusă, nu este supusă acelorași limitări temporale ca suspendarea facultativă, efectele acesteia producându-se până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
3) Interpretarea și aplicarea sintagmei „altei cereri privind executarea silită” din cuprinsul art. 719 alin. (1) NCPC, respectiv dacă soluționarea apelului formulat împotriva hotărârii primei instanțe cu privire la contestația la executare se circumscrie noțiunii de „altă cerere privind executarea silită”, fiind admisibilă astfel formularea unei cereri de suspendare a executării silite până la soluționarea definitivă.
4) Subsecvent problemei de drept de la punctul 3) – interpretarea și aplicarea sintagmei „instanța competentă” din cuprinsul art. 719 alin. (1) NCPC, respectiv dacă cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea definitivă a contestației, se poate formula în calea de atac formulată împotriva soluției pronunțate în contestația la executare sau în calea de atac formulată împotriva soluției pronunțată cu privire la suspendarea executării silite.
DOCUMENT – Textul complet al încheierii de sesizare prin mecanismul întrebării prealabile:
Partajează acest conținut:
