Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit că activitatea de protecție a adulților lipsiți de capacitate juridică desfășurată de un avocat constituie, de regulă, o activitate economică pentru care se plătește TVA. CJUE a observat că activitatea respectivă poate fi scutită de plata taxei pe valoarea adăugată doar în cazul în care furnizarea de servicii în cauză este strâns legată de asistența socială și de asigurări sociale și dacă avocatul respectiv beneficiază, în acest scop, de recunoașterea ca organism dedicat bunăstării sociale. Totuși, potrivit Curții, categoria profesională a avocaților nu poate fi considerată ca prezentând un caracter social, motiv pentru care nu poate beneficia de scutirea de la plata TVA.
Decizia a fost dată în cazul unui avocat din Luxemburg care desfășoară activități de reprezentare a persoanelor majore în calitate de mandatar, de curator și de tutore‑administrator. Administrația fiscală luxemburgheză a stabilit din oficiu cuantumurile TVA‑ului datorate de avocat pentru activitățile de acest fel, pornind de la premisa că acestea constituiau prestări de servicii impozabile în scopuri de TVA.
Avocatul a susținut, printre altele, că activitățile pe care le‑a desfășurat în domeniul protecției persoanelor majore nu aveau caracter economic și că erau în orice caz scutite de TVA în temeiul dispoziției naționale de transpunere a articolului 132 alineatul (1) litera (g) din Directiva TVA.
În hotărârea pe care a pronunțat-o, CJUE a considerat că furnizarea de servicii în beneficiul adulților lipsiți de capacitate juridică și destinate protejării lor în materie civilă constituie o activitate economică, supusă plății TVA.
”Furnizarea de servicii în beneficiul adulților lipsiți de capacitate juridică și pentru protejarea acestora în materie civilă se încadrează în conceptul ”furnizarea de servicii strâns legate de asistență socială și muncă de securitate socială” în sensul Directivei TVA. În schimb, activități mai generale care oferă asistență sau consiliere juridică, financiară sau de altă natură, cum ar fi cele care pot fi legate de competențele specifice ale unui avocat, unui consilier financiar sau al unui agent imobiliar, chiar dacă sunt oferite de un furnizor de servicii în contextul protecției oferită unei persoane lipsite de capacitate juridică, nu se încadrează în această scutire”, a precizat Curtea.
Ce a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene:
1) Articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie să fie interpretat în sensul că constituie o activitate economică, în sensul acestei dispoziții, prestările de servicii efectuate în beneficiul unor persoane majore declarate incapabile de lege și prin care se urmărește protejarea acestora în acțiunile vieții civile, a căror îndeplinire este încredințată prestatorului de o autoritate judiciară în temeiul legii și a căror remunerare este stabilită de aceeași autoritate în mod forfetar sau pe baza unei aprecieri de la caz la caz, ținând seama printre altele de situația financiară a persoanei incapabile, remunerația respectivă putând fi suportată, în plus, de stat dacă aceasta este lipsită de mijloace materiale, atunci când prestațiile menționate sunt efectuate cu titlu oneros, prestatorul obține din acestea venituri cu caracter de continuitate și nivelul total al compensării activității respective este stabilit potrivit unor criterii prin care se urmărește să se garanteze acoperirea costurilor de funcționare suportate de acest prestator.
2) Articolul 132 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2006/112 trebuie să fie interpretat în sensul că, pe de o parte, constituie „prestări de servicii direct legate de ajutorul social și securitatea socială” prestările de servicii efectuate în beneficiul unor persoane majore declarate incapabile de lege și prin care se urmărește protejarea acestora în acțiunile vieții civile și că, pe de altă parte, nu este exclus ca un avocat care furnizează asemenea prestări de servicii cu caracter social să poată beneficia, pentru întreprinderea pe care o exploatează și în limitele prestărilor menționate, de o recunoaștere ca organism având un caracter social, nefiind însă obligatoriu ca o asemenea recunoaștere să fie acordată prin intervenția unei autorități judiciare decât dacă, prin refuzarea acestei recunoașteri, statul membru în cauză a depășit limitele puterii de apreciere de care dispune în această privință.
3) Principiul protecției încrederii legitime nu se opune ca administrația fiscală să supună taxei pe valoarea adăugată (TVA) anumite operațiuni care se raportează la o perioadă împlinită, într‑o situație în care această administrație a acceptat timp de mai mulți ani declarațiile de TVA ale persoanei impozabile care nu includeau operațiunile de aceeași natură în operațiunile impozabile și în care persoana impozabilă se află în imposibilitatea de a recupera TVA‑ul datorat de la cei care au remunerat aceste operațiuni, considerându‑se, în acest caz, că remunerațiile deja plătite includ deja acest TVA.
Hotărârea CJUE poate fi accesată aici.
DOCUMENT – Comunicatul CJUE referitor la decizia în cazul C-846/19EQ v Administration de l’Enregistrement, des Domaines et de la TVA (în limba engleză):
