Titlul problemei de drept: Legalitatea executării silite declanșate împotriva comisiei județene de fond funciar, care a refuzat aducerea la îndeplinire a obligației stabilite în sarcina ei, de emitere a titlului de proprietate asupra unui teren, atunci când prin aceeași hotărâre judecătorească ce constituie titlu executoriu comisia locală a fost obligată la punerea în posesie a creditorului asupra aceluiași teren, iar această obligație nu a fost adusă la îndeplinire.
- Materia: civil
- Subcategoria: executare silită
- Obiect ECRIS: contestație la executare silită
- Acte normative incidente: art. 5, art. 36 alin. (1) din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G. nr. 890/04.08.2005, art. 713 alin. (1) C. proc. civ.
- Cuvinte cheie: fond funciar, contestație la executare silită, titlu de proprietate, punere în posesie.
Opinia Institutului Național al Magistraturii:
Potrivit art. 5 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G. nr. 890/04.08.2005: „Comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții principale: … i) pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fisele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competentelor ce le revin”.
De asemenea, art. 36 alin. (1) din același act normativ prevede că: „Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate …”.
Iar art. 713 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că: „Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă”.
Cu titlu preliminar, evidențiem că problema supusă analizei este una care vizează legalitatea executării silite, și nu legalitatea hotărârii judecătorești pronunțate.
Această precizare este importantă, întrucât caracterul conform (legal) al executării silite trebuie raportat la statuările instanței judecătorești, și nicidecum la dispozițiile legale de drept substanțial care au stat la baza pronunțării hotărârii ce constituie titlu executoriu, în cazul analizat cele încorporate art. 5 lit. i) și art. 36 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/04.08.2005.
Este real că, în conformitate cu art. 5 lit. i) și art. 36 alin. (1) anterior menționate, activitatea comisie județene, de emitere a titlului de proprietate, este plasată în timp ulterior punerii în posesie asupra terenului, activitate ce revine în sarcina comisiei locale. Cu toate acestea, o astfel de succesiune a activităților celor două entități implicate poate avea relevanță în faza de executare silită doar dacă ea a fost reflectată ca atare în cuprinsul hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu. În absența unor dispoziții ale instanței în acest sens, comisia județeană nu ar putea opune în mod întemeiat refuzul său de emitere a titlului de proprietate atât timp cât nu a avut loc punerea în posesie asupra terenului. În alți termeni, invocarea unei anumite succesiuni în executarea obligațiilor stabilite prin titlul executoriu în sarcina a doi debitori nu poate avea alt izvor decât hotărârea judecătorească, ea neputând fi dedusă din cuprinsul unor elemente extrinseci conținutului acesteia, fie ele chiar dispoziții legale (de drept substanțial) care însă nu au fost reflectate în cuprinsul actului jurisdicțional pus în executare.
Nemulțumirile legate de modalitatea în care instanța a receptat normele de drept substanțial au natura juridică a unor apărări de fond care pot fi invocate doar prin intermediul căilor de atac deschise împotriva hotărârii judecătorești. Nefiind așadar invocate aspecte care pun în discuție legalitatea executării silite, partea, în cauză comisia județeană de fond funciar, nu are deschisă calea contestației la executare, așa cum rezultă fără echivoc din cuprinsul art. 713 alin. (1) C. proc. civ.
În concluzie, opinia I.N.M. este în sensul că executarea silită declanșată împotriva comisiei județene de fond funciar, care a refuzat aducerea la îndeplinire a obligației stabilite în sarcina ei, de emitere a titlului de proprietate asupra unui teren, atunci când prin aceeași hotărâre judecătorească comisia locală de fond funciar a fost obligată la punerea în posesie a creditorului asupra aceluiași teren, iar această obligație nu a fost adusă la îndeplinire, este legală atât timp cât din cuprinsul titlului executoriu (hotărâre judecătorească) nu rezultă o anumită ordine de executare a obligațiilor stabilite în sarcina celor doi debitori.
În majoritate, participanții și-au însușit soluția expusă în opinia I.N.M., cu mențiunea că remediul procedural aflat la îndemâna părții în acest caz este reprezentat de contestația la executare reglementată de art. 712 alin. (2) sau, după caz, de procedura lămuririi hotărârii reglementată de art. 443 C. proc. civ.
Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea președinților secțiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel – Timișoara, 5-6 martie 2020.
Partajează acest conținut:
