Titlul problemei de drept: Stabilirea naturii juridice și a procedurii aplicabile în cazul cererilor de intervenție formulate de terți în procedura necontencioasă.
- Materia: civil
- Subcategoria: alte tipuri de cauze
- Obiect ECRIS: modificări acte constitutive persoane juridice
- Acte normative incidente: art. 33 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, art. 61-79, art. 78 alin. (1), art. 527, art. 531, art. 532, art. 534, art. 536 C. proc. civ.
- Cuvinte cheie: procedură necontencioasă, cereri de intervenție, asociații, fundații
Opinia Institutului Național al Magistraturii:
Art. 527 C. proc. civ. stabilește domeniul de aplicare a procedurii necontencioase ca fiind circumscris cererilor pentru soluționarea cărora este nevoie de intervenția instanței, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizațiilor judecătorești sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare.
În continuare, art. 531 C. proc. civ. prevede că, dacă cererea, prin însuși cuprinsul ei ori prin obiecțiile ridicate de persoanele citate sau care intervin prezintă caracter contencios, instanța o va respinge.
Potrivit art. 532 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cererea de judecă în camera de consiliu, cu citarea petentului și a persoanelor arătate în cerere, dacă legea o impune; în caz contrar, judecata se face cu sau fără citare, la aprecierea instanței; instanța poate dispune chiar și din oficiu, orice măsuri utile cauzei; ea are dreptul să asculte orice persoană care poate aduce lămuriri în cauză, precum și pe acelea ale căror interese ar putea fi afectate de hotărâre.
Art. 534 C. proc. civ. prevede că apelul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la soluționarea cererii, termenul de apel curgând de la data la care a luat cunoștință de încheiere, dar nu mai târziu de un an de la data pronunțării.
Codul de procedură civilă reglementează două forme de intervenție voluntară [intervenția voluntară principală și intervenția voluntară accesorie (art. 61-67 C. proc. civ.)] și patru forme de intervenție forțată [chemarea în judecată a altei persoane (art. 68-71 C. proc. civ.), chemarea în garanție (art. 72-74 C. proc. civ.), arătarea titularului dreptului (art. 75-77 C. proc. civ.) și introducerea forțată în cauză, din oficiu, a altor persoane (art. 78-79 C. proc. civ.)].
Art. 78 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, în cazurile expres prevăzute de lege, precum și în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Potrivit art. 33 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, modificarea actului constitutiv sau a statutului asociaţiei/fundației se face prin înscrierea modificării în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul asociaţia, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8-12; cererea de înscriere a modificării va fi însoţită de hotărârea adunării generale iar, în cazul modificării sediului, de hotărârea consiliului director.
În ipoteza formulării de către un terț a unei cereri de intervenție în procedura de modificare a actului constitutiv sau a statutului asociației/fundației, reglementată de art. 33 din O.G. nr. 26/2000, procedură ce are caracter necontencios, se pune problema determinării naturii juridice a acesteia, în sensul de a se stabili dacă aceasta constituie o cerere de intervenție voluntară, principală sau, după caz, accesorie, guvernată de dispozițiile art. 61-67 C. proc. civ., supusă admisibilității în principiu, sau, după caz, constituie o cerere de intervenție în materie necontencioasă, cu o configurație juridică distinctă.
În conformitate cu art. 536 alin. (1) și (2) C. proc. civ., dispozițiile art. 527-535 referitoare la procedura necontencioasă se completează cu dispozițiile de procedură contencioasă, în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile cu natura necontencioasă a cererii; materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse acelor dispoziții, care se vor completa cu cele ale prezentei cărți.
Prin urmare, procedura de modificare a actului constitutiv și a statutului asociației/fundației este reglementată de art. 33 din O.G. nr. 26/2000, care se completează cu dispozițiile Cărții a III-a a Codului de procedură civilă care vizează procedura necontencioasă, care, la rândul lor, se vor completa cu dispozițiile de procedură contencioasă, în măsura în care acestea vor fi compatibile cu natura necontencioasă a cererii.
Potrivit art. 61 alin. (2) C. proc. civ., intervenția este principală când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta. Art. 61 alin. (3) prevede că intervenția este accesorie când sprijină numai apărarea uneia dintre părți.
Rezultă din dispozițiile legale precitate că premisa formulării cererilor de intervenție analizate este un proces în curs de desfășurare ce vizează soluționarea unei cereri prin care se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană.
Apreciem că, în raport de domeniul de aplicare a procedurii necontencioase, astfel cum acesta rezultă din art. 527 C. proc. civ., care este circumscris cererilor pentru soluționarea cărora este nevoie de intervenția instanței, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, dispozițiile art. 61-67 C. proc. civ. care reglementează cererea de intervenție voluntară, sunt incompatibile cu natura necontencioasă a cererii, în accepțiunea dispozițiilor art. 536 alin. (1) C. proc. civ. Prin urmare, o astfel de cerere de intervenție a unui terț în proces nu va fi supusă procedurii de judecată reglementate de art. 64 C. proc. civ., neparcurgând, ca atare, etapa admisibilității în principiu.
Pornind de la premisele menționate, rezultă că cererea de intervenție în materie necontencioasă are o configurare juridică distinctă conturată prin dispozițiile care guvernează această materie, soluția menționată fiind adoptată în mod constant și în doctrină.
Intervenția în materie necontencioasă, fie că se realizează la inițiativa terților sau la inițiativa instanței conform art. 78 alin. (1) C. proc. civ., constituie mijlocul procesual reglementat de lege pentru a acorda posibilitatea persoanelor interesate a formula obiecțiuni față de o cerere necontencioasă, iar instanței de a lămuri aspectele relevante soluționării cauzei. În materia analizată, interesul formulării cererii de intervenție se impune a fi analizat inclusiv din perspectiva unor norme care proteguiesc un interes general, printr-o asemenea cerere de intervenție putând fi invocate motive legitime de respingere a cererii de modificare a actului constitutiv sau statutului asociației/fundației.
În ceea ce privește procedura aplicabilă pentru ipoteza formulării unei astfel de cereri, apreciem că instanța va lua act de formularea cererii de intervenție, după care va proceda la analiza obiecțiilor ridicate de autorul ei.
Obiecțiile indicate pot conduce la concluzia caracterului contencios al cererii introductive de instanță, caz în care, dacă legea nu prevede altfel (de pildă, o excepție o constituie ipoteza cererii de încuviințare a executării silite), instanța o va respinge ca inadmisibilă, conform art. 531 C. proc. civ.
În concluzie, opinia I.N.M. este aceea că cererile de intervenție formulate de terți în procedura necontencioasă nu sunt guvernate de art. 61-67 C. proc. civ. și, prin urmare, nu sunt supuse admisibilității în principiu. În cazul dat, instanța doar ia act de formularea cererii de intervenție și procedează la analiza obiecțiilor ridicate de autorul ei. Dacă obiecțiile specificate conduc la concluzia că cererea prezintă caracter contencios, instanța o va respinge ca inadmisibilă, conform art. 531 C. proc. civ.
Opinia participanților la întâlnire:
În unanimitate, participanții și-au însușit soluția expusă în opinia I.N.M.
Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, în care au fost dezbătute probleme de drept ce au generat practică neunitară în materie civilă – Curtea de Apel Oradea, 6-7 iunie 2019.
Partajează acest conținut:
