Potrivit rechizitoriului întocmit de procurorii Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Oradea, în sarcina comisarului-șef de poliție Oleniuc Gabriela Anca, din cadrul Inspectoratul General pentru Imigrări – Serviciul pentru Imigrări Bihor, au fost reținute două infracțiuni de abuz în serviciu, ambele în forma prevăzută de lege atunci când funcționarul public obține pentru altul un folos necuvenit.
Prima acuzație privește fapte din mai 2017, când, în legătură cu soluționarea unor cereri de eliberare a avizelor de angajare pentru cetățeni străini, ar fi fost îndeplinite în mod defectuos atribuțiile de serviciu, prin încălcarea dispozițiilor legale care reglementau condițiile și verificările necesare. Procurorii au susținut că, prin această conduită, ar fi fost vătămate interesele legitime ale instituției și ar fi fost obținut un folos necuvenit pentru beneficiarii avizelor de muncă.
Cea de-a doua acuzație se referă la fapte din ianuarie 2018, când, cu ocazia soluționării unor cereri privind acordarea dreptului de rezidență permanentă pentru cetățeni străini, atribuțiile de serviciu ar fi fost exercitate în mod defectuos, cu încălcarea condițiilor legale privind șederea pe teritoriul României. Și în acest caz, potrivit rechizitoriului, ar fi rezultat un folos necuvenit pentru persoanele beneficiare.
În ambele situații, încadrarea juridică indicată în rechizitoriu a fost cea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) Cod penal, raportat la art. 132 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Totodată, în faza inițială a urmăririi penale a fost investigată și o suspiciune de luare de mită, constând în presupusa primire a unei sume de bani printr-un intermediar, în legătură cu eliberarea unor avize de muncă. Această acuzație nu a fost însă menținută în forma finală a rechizitoriului, procurorii dispunând ulterior o soluție de clasare sub acest aspect, astfel că judecata a vizat exclusiv cele două fapte de abuz în serviciu.
Motivarea Instanței la achitare
În dosarul nr. 4373/111/2025, soluționat prin Sentința penală nr. 218/P/2025 pronunțată de Tribunalul Bihor, instanța a dispus achitarea comisarului-șef de poliție Oleniuc Gabriela Anca, reținând că faptele imputate nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, în sensul art. 16 alin. (1) lit. b teza I Cod de procedură penală.
În ceea ce privește acuzațiile legate de eliberarea unor avize de muncă în anul 2017, instanța a constatat că, deși au existat nereguli de natură procedurală, nu a fost dovedită o vătămare reală a intereselor instituției și nici obținerea unui folos necuvenit în sens penal. Judecătorul a arătat că angajatorul pentru care au fost emise avizele îndeplinea în fapt condițiile legale și nu a fost sancționat ulterior de ITM, iar emiterea documentelor într-un termen mai scurt decât cel maxim prevăzut de lege nu este, prin ea însăși, o faptă penală. De asemenea, instanța a reținut că eventualele abateri de la reguli interne sau omisiuni administrative nu echivalează automat cu încălcarea legii penale și nu s-a demonstrat existența unei legături directe între aceste nereguli și producerea unui prejudiciu sau a unui avantaj necuvenit.
Cu privire la cea de-a doua acuzație, referitoare la acordarea unor drepturi de rezidență permanentă în anul 2018, instanța a pus accent pe lipsa legăturii de cauzalitate dintre actele întocmite de inculpată și emiterea efectivă a documentelor. Judecătorul a reținut că aceasta a formulat doar referate cu propuneri, în timp ce decizia finală aparținea șefului serviciului, care avea competența de aprobare sau respingere. În aceste condiții, nu s-a dovedit că presupusa îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de către inculpată ar fi produs în mod direct vătămarea invocată de acuzare.
În concluzie, instanța a apreciat că, deși pot fi discutate eventuale deficiențe administrative, acestea nu ating pragul de gravitate necesar pentru a atrage răspunderea penală pentru abuz în serviciu, motiv pentru care a dispus achitarea.
În concret:
Acuzația privind avizele de muncă (2017)
Instanța a reținut că, deși inculpata nu a efectuat o verificare formală la ITM privind situația angajatorului, nu s-a dovedit că această omisiune a produs vreo vătămare concretă sau vreun folos necuvenit.
Judecătorul a subliniat că:
- angajatorul în cauză îndeplinea în realitate condițiile legale pentru obținerea avizelor de muncă;
- ITM nu a aplicat ulterior sancțiuni firmei respective;
- legea prevedea un termen maxim de 30 de zile pentru soluționarea cererilor, dar nu stabilea un termen minim, astfel că emiterea avizelor în 24 de ore nu era, în sine, ilegală;
- din probe a rezultat că soluționări rapide mai existaseră și anterior, în condiții similare, fără a fi vorba de o procedură de „urgență” ilegală;
- nu s-a demonstrat că omisiunea verificării a dus la un avantaj necuvenit pentru angajator sau pentru cetățenii străini.
Instanța a concluzionat că fapta poate reprezenta cel mult o abatere administrativă, dar nu atinge gravitatea necesară pentru răspundere penală, lipsind atât vătămarea reală a intereselor IGI, cât și folosul necuvenit în sensul legii penale.
Acuzația privind rezidențele permanente (2018)
În această situație, instanța a considerat decisiv faptul că inculpata doar a întocmit referate cu propuneri, în timp ce decizia finală de emitere a cărților de rezidență aparținea șefului serviciului, care avea competența legală de aprobare sau respingere.
Judecătorul a arătat expres că:
- eliberarea efectivă a cărților de rezidență a rezultat din actul de aprobare al șefului serviciului, nu din referatul inculpatei;
- șeful serviciului putea respinge propunerea, deci emiterea documentelor nu era o consecință automată a activității acesteia;
- în aceste condiții, nu există raport de cauzalitate între fapta imputată inculpatei și presupusa vătămare invocată de acuzare.
Instanța a precizat că eventualele nereguli privind acordarea rezidenței țin de sfera administrativă, iar din punct de vedere penal nu s-a dovedit că acțiunile inculpatei au produs direct o vătămare ori un folos necuvenit
Concluzia instanței
Pentru ambele acuzații, instanța a stabilit că:
- au existat deficiențe procedurale,
dar - nu a fost dovedită o vătămare penal relevantă,
- nu a fost probat un folos necuvenit,
- iar în al doilea caz lipsește legătura de cauzalitate dintre activitatea inculpatei și emiterea documentelor.
În consecință, faptele nu îndeplinesc condițiile de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu, motiv pentru care instanța a dispus achitarea.
Direcția Națională Anticorupție nu a declarat apel.
Cauza a fost soluționată la Tribunalul Bihor de judecătorul Muntean Crina‑Elena.
Partajează acest conținut:
