O nouă intervenție puternică a Comisiei Europene amplifică tensiunile deja existente în sistemul judiciar românesc. Executivul european solicită Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) să afirme fără echivoc că instanțele din România au obligația de a aplica prioritar dreptul european și jurisprudența CJUE, chiar și atunci când acestea contravin deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) sau chiar ale Curții Constituționale (CCR).
Într-un document transmis la Luxemburg și consultat de G4Media, Comisia arată că supremația dreptului Uniunii prevalează asupra oricărei norme interne, iar magistrații care se conformează standardelor europene nu pot fi sancționați disciplinar pentru faptul că se abat de la jurisprudența instanțelor naționale.
Intervenția Bruxelles-ului survine în cadrul unei noi proceduri preliminare deschise de Curtea de Apel Oradea, în așa-numita „Cauză Lin II”, care readuce în prim-plan controversa prescripției penale – un subiect care, de aproape șase ani, divizează corpul judiciar și generează soluții diametral opuse în cazuri similare.
Disputa privind prescripția își are originea în 2018, când Curtea Constituțională a invalidat o formulare din articolul Codului penal care reglementa întreruperea cursului prescripției. Deși CCR a atenționat atunci legislativul să corecteze rapid problema, Parlamentul a ignorat subiectul timp de patru ani.
În mai 2022, în lipsa unei intervenții legislative, CCR a pronunțat o nouă decizie drastică, declarând neconstituțional întreg articolul. Consecința: în perioada 2018–2022 nu ar fi existat, în fapt, niciun mecanism legal de întrerupere a prescripției. Situația l-a determinat pe ministrul Justiției de atunci, Cătălin Predoiu, să emită o ordonanță de urgență pentru a repara vidul legislativ.
Numai că Înalta Curte avea să complice lucrurile. În octombrie 2022, ICCJ a stabilit că prescripția reprezintă o normă de drept penal material – și nu una de procedură – motiv pentru care deciziile CCR, fiind favorabile inculpaților, se aplică și retroactiv, până în 2014, anul intrării în vigoare a noului Cod penal.
Această interpretare extindea efectele favorabile ale CCR cu încă patru ani, ceea ce în numeroase dosare ar fi condus la încetarea proceselor penale.
În 2023, sesizată de Curtea de Apel Brașov, CJUE a pronunțat decizia în Cauza Lin I, limitând aplicarea deciziilor CCR la intervalul 2018–2022, contrar interpretării Înaltei Curți. Curtea de la Luxemburg a subliniat că statele membre sunt obligate să asigure sancționarea eficientă a fraudelor grave cu TVA și nu pot permite prescrierea masivă a infracțiunilor în baza unor lacune legislative interne.
În loc să uniformizeze practica, hotărârea CJUE a deschis un nou conflict. Înalta Curte a adoptat, în 2024, două decizii prin care i-a obligat pe judecători să nu aplice interpretarea din Lin I, menținând astfel extinderea retroactivă a efectelor CCR. Practic, instanța supremă i-a plasat pe magistrații de fond în situația imposibilă de a respecta simultan două seturi de decizii contradictorii: pe cele ale CJUE și pe cele ale ICCJ.
Această fractură internă a determinat Curtea de Apel Oradea să ceară din nou lămuriri CJUE, declanșând „Cauza Lin II”.
Poziția Comisiei Europene: supremația dreptului UE e obligatorie, nu opțională
În observațiile depuse acum la CJUE, Comisia Europeană formulează câteva puncte cu impact major pentru dreptul românesc:
1. Judecătorii români sunt obligați să aplice direct hotărârea CJUE în Cauza Lin I.
Dreptul european, arată Comisia, prevalează asupra legislației și jurisprudenței interne, indiferent de rangul acestora.
2. Prescripția este, potrivit jurisprudenței CEDO, o chestiune de procedură.
Comisia reamintește că instanța de la Strasbourg a considerat în repetate rânduri prescripția ca făcând parte din dreptul procesual, indiferent de modul în care statele aleg să o includă în codurile lor. Așadar, tratamentul ei ca normă materială – ceea ce a permis retroactivitatea – nu este susținut la nivel european.
3. Judecătorii nu pot fi sancționați pentru aplicarea dreptului UE în detrimentul deciziilor ÎCCJ sau CCR.
Sancțiunile disciplinare ar încălca independența justiției și principiul cooperării loiale între state și instituțiile europene, subliniază Comisia. Mai mult, un judecător are nu doar libertatea, ci și obligația de a lăsa neaplicată jurisprudența internă care contravine normelor europene.
Următorul pas important în dosar este programat pe 18 decembrie, când Avocatul General al CJUE va prezenta concluziile sale. Deși opinia acestuia nu este obligatorie, în practică CJUE o urmează de multe ori. Decizia finală este așteptată la începutul anului viitor și ar putea schimba fundamental modul în care instanțele române tratează prescripția penală, stabilind dacă judecătorii pot sau nu ignora deciziile Înaltei Curți atunci când acestea intră în contradicție cu dreptul UE.
Indiferent de rezultat, Cauza Lin II va deveni un moment definitoriu pentru relația dintre dreptul european și autoritatea instanțelor naționale, precum și pentru echilibrul fragil al sistemului judiciar din România, afectat de ani buni de interpretări divergente și presiuni instituționale.
Partajează acest conținut:
