În Monitorul Oficial nr. 1018/4.XI.2025 a fost publicată Decizia nr. 326 din 22 septembrie 2024 prin Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Timișoara — Secția contencios administrativ și fiscal și în consecință a stablit că: „Dispozițiile art. 1001 din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicabile și în situația în care hotărârea judecătorească de încuviințare a rămas definitivă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 268/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2004 privind procedura adopției, precum și pentru abrogarea art. 5 alin. (7) lit. ș) și cc) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2014 privind adoptarea unor măsuri de reorganizare la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative.” Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
În motivarea decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție arată că, Prin dispozițiile art. I pct. 32 din Legea nr. 268/2020 s-aintrodus în Legea nr. 273/2004 cap. VIII1 (art. 1001-art. 1006), având denumirea „Dispoziții privind susținerea și stimularea adopției interne”.
Astfel, au fost reglementate diferite stimulente financiaremenite să susțină și să stimuleze persoanele care adoptă copii aflați în sistemul de protecție. Aceste stimulente financiare sunt stabilite în raport cu indicatorul social de referință, valoarea lor nominală crește progresiv și se acordă în considerarea adopției copiilor de o anumită vârstă (3-6 ani sau peste 7 ani), adopției copiilor cu handicap ușor sau mediu sau, după caz, a copiilor cu handicap accentuat sau grav, infectați cu HIV sau bolnavi SIDA, precum și a copiilor care fac parte dintr-un grup de frați, adoptabili împreună.
Potrivit dispozițiilor art. 1001 alin. (5) din Legea nr. 273/2004, indemnizația de sprijin în discuție „se acordă începând cu luna următoare rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de încuviințare a adopției și încetează fie la dobândirea capacității depline de exercițiu de către copilul adoptat, fie în luna în care a intervenit desfacerea adopției sau declararea nulității acesteia. La cererea adoptatului, exprimată după dobândirea capacității depline de exercițiu, dacă acesta își continuă studiile într-o formă de învățământ de zi, sprijinul financiar poate fi acordat pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se putea depăși vârsta de 26 de ani.”
În ceea ce privește data de la care se acordăindemnizația de sprijin, dispozițiile art. 80 alin. (3) teza finală din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004 privind procedura adopției, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 579/2016, astfel cum a fost modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 798/2021, arată că, în situația în care cererea de acordare a indemnizației de sprijin este formulată după mai mult de 30 de zile de la data la care hotărârea de încuviințare a adopției a rămas definitivă, sumele aferente ajutorului financiar se acordă începând cu luna ulterioară depunerii cererii.
Astfel cum s-a indicat anterior, dispozițiile art. 83 alin. (1) din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004, din care rezultă că dreptul la indemnizația de sprijin este recunoscut în privința persoanelor care au adoptat copii aflați în ipotezele prevăzute de art. 1001 din legea sus-menționată doar atunci când hotărârea judecătorească de încuviințare a adopției a rămas definitivă după data intrării în vigoare a Legii nr. 268/2020, au fost anulate definitiv printr-o hotărâre judecătorească pronunțată de instanțele de contencios administrativ, iar hotărârea de anulare a fost publicată în Monitorul Oficial al României.
Problema de drept susceptibilă de a primi interpretăridiferite este cea a aplicării în timp a art. 1001 din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției, cu referire la situația în care hotărârea judecătorească de încuviințare a rămas definitivă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 268/2020.
Așa cum s-a reținut în jurisprudența anterioară a ÎnalteiCurți de Casație și Justiție, aplicarea în timp a normelor juridice este guvernată de principiul neretroactivității legii noi, consacrat la nivel constituțional de art. 15 alin. (2) din Constituția României, principiul aplicării imediate a legii noi și principiul supraviețuirii legii vechi.
Din punctul de vedere al regulilor de aplicare a legii civileîn timp, reglementarea de bază o constituie art. 6 din Codul civil, potrivit căruia:
„Art. 6. — (1) Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.(2) Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
(…)
- Dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelorîncheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.
- Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile șiefectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.”
- Pornind de la clasificarea tradițională a situațiilor juridiceîn facta praeterita (faptele constitutive, modificatoare sau extinctive de situații juridice, realizate în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi, precum și efectele produse de acea situație juridică înainte de acest moment), facta pendentia (situațiile juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării în vigoare a legii noi) și facta futura (situațiile juridice care se vor naște, modifica sau stinge după intrarea în vigoare a legii noi, precum și efectele viitoare ale situațiilor juridice trecute), s-a statuat că efectele unei situații juridice vor fi cele stabilite de legea în vigoare în momentul în care se realizează fiecare efect în parte (Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, Decizia nr. 16 din 3 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1087 din 10 noiembrie 2022, paragrafele 44-51).
- În acest sens Curtea Constituțională a României, prinDecizia nr. 830 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008, a reținut că „ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouă însă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi”.
- Prin urmare, este important a se distinge întreconsecințele și efectele deja trecute sau complet epuizate ale unor situații juridice anterioare și consecințele și efectele viitoare ale acestor situații juridice, adică nerealizate în momentul intrării în vigoare a legii noi.
- În raport cu aceste argumente de ordin general, pe deplinaplicabile în soluționarea prezentului demers, și luând în considerare, totodată, scopul reglementării și modul în care norma juridică supusă interpretării se încadrează în contextul normativ rezumat mai sus, concluzia este aceea că interpretarea potrivit căreia dispozițiile art. 1001 din Legea nr. 273/2004 sunt aplicabile în situația în care hotărârea judecătorească de încuviințare a rămas definitivă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 268/2020 este în acord cu spiritul și litera legii.
- Trei condiții cumulative trebuie întrunite pentru ca legeanouă să fie aplicabilă în cazul efectelor juridice ale unor situații în curs de realizare:
— să fie vorba de o situație legală expres prevăzută de art. 6 alin. (6) din Codul civil;— situația juridică respectivă, mai exact, calitatea de minor, soț, copil, adoptat, proprietar, vecin etc. să subziste la data intrării în vigoare a legii noi;
— de existența situației respective legea nouă să condiționeze și, astfel, să lege efectele juridice viitoare.
- Or, toate aceste cerințe apar ca fiind îndeplinite în situațiade față.
- Scopul acordării indemnizației de sprijin prevăzute deart. 1001 din Legea nr. 273/2004 este acela de a satisface nevoile speciale ale copiilor adoptați, care se încadrează în categoriile prevăzute de lege, esența reglementării care le consacră fiind aceea de instituire a unor măsuri de ocrotire și protecție pe care statul le asigură minorilor, în raport cu obligația prevăzută de art. 49 din Constituție.
- Dreptul în discuție este o măsură de ocrotire stabilită delegiuitor în considerarea situației speciale a copiilor adoptați, aspect care rezultă atât din indicarea, în cuprinsul dispozițiilor legale care consacră indemnizația de sprijin, a situațiilor speciale în care se află copiii adoptați (copii care au stat o perioadă mai mare de timp în sistemul de protecție specială; copii cu dizabilități; copii care aparțin unor grupuri de frați), cât și din împrejurarea că, după dobândirea capacității depline de exercițiu, cererea de acordare a indemnizației de sprijin trebuie formulată de copilul adoptat, iar sumele aferente sunt acordate adoptatului, dacă acesta se află în continuarea studiilor la forma de învățământ de zi.
- Din perspectiva copiilor adoptați, aflați în situațiile indicateîn cuprinsul art. 1001 alin. (1) și (2) din Legea nr. 273/2004, acordarea indemnizației de sprijin pe care noua lege o consacră reprezintă un efect al adopției, iar, din punctul de vedere al aplicării temporale a acestor dispoziții în privința adopțiilor încuviințate prin hotărâri judecătorești rămase definitive anterior intrării în vigoare a Legii nr. 268/2020, acordarea indemnizației de sprijin prevăzute de noua lege se înfățișează drept un efect viitor al unei situații juridice născute anterior intrării sale în vigoare, situație juridică derivată din adopție și care subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.
- Pe cale de consecință, în ipoteza vizată de sesizareapentru dezlegarea chestiunii de drept, problema juridică de aplicare a legii civile în timp trebuie soluționată în lumina dispozițiilor art. 6 alin. (6) din Codul civil, care consacră regula aplicării imediate a legii civile noi efectelor viitoare ale unor situații juridice durabile în timp derivate din adopție.
- Astfel, principiul aplicării imediate a legii noi permitesegmentarea situației juridice în mai multe efecte juridice care au individualitate proprie, față de care se poate realiza o distincție între efecte consolidate ori epuizate înainte de intrarea în vigoare a legii noi, care nu pot fi supuse acesteia, și celelalte efecte, care, ca regulă, sunt supuse legii noi, fără ca acest lucru să încalce principiul neretroactivității.
- Modificarea regimului adopției este, în principiu, deimediată și generală aplicare, pentru a asigura principiul egalității în drepturi a copiilor.
- Din conținutul prevederilor art. 1001 din Legea nr. 273/2004 rezultă că indemnizația de sprijin se acordă adoptatorului sau familiei adoptatoare pentru fiecare copil care la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de adopție îndeplinește condițiile prevăzute de alin. (1) al acestui articol, fără a exista o prevedere expresă care să excludă ipoteza în care aceste hotărâri judecătorești au rămas definitive anterior intrării în vigoare a Legii nr. 268/2020.
Așadar, legiuitorul a înțeles să acorde indemnizația desprijin tuturor adoptatorilor unui copil care, la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de încuviințare a adopției, se află în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1)-(2) din art. 1001 din Legea nr. 273/2004, singura diferență fiind data de la care se poate acorda acest drept.
În situația în care adopțiile au fost încuviințate prinhotărâri judecătorești rămase definitive anterior intrării în vigoare a Legii nr. 268/2020, în această ipoteză, în temeiul dispozițiilor art. 80 alin. (1) teza finală din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 579/2016, astfel cum a fost modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 798/2021, indemnizația de sprijin se acordă începând cu luna imediat următoare depunerii cererii (această dată fiind, în mod invariabil, ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 268/2020), iar nu de la data încuviințării adopției, fiind respectat principiul neretroactivității legii, astfel cum este consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 6 alin. (1) din Codul civil.
Concluzionând, în prezenta sesizare, în temeiuldispozițiilor art. 6 alin. (6) din Codul civil, legea nouă, art. 1001 din Legea nr. 273/2004, care consacră un efect viitor al situației juridice derivate din adopție, se aplică și în privința adopțiilor încuviințate anterior intrării în vigoare a legii noi.
Partajează acest conținut:
