1. În conformitate cu prevederile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent membru al Uniunii Europene transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea de recunoaştere şi executare a hotărârii de condamnare pronunţate de instanţa statului membru al Uniunii Europene, dispoziţiile din Codul de procedură penală referitoare la contestaţia la executare aplicându-se în mod corespunzător. În temeiul art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pe calea contestaţiei la executare exercitate împotriva hotărârii definitive de recunoaştere şi executare a hotărârii de condamnare pronunţate de instanţele italiene, curtea de apel poate dispune recunoaşterea ordonanţelor transmise de autorităţile judiciare italiene ulterior transferării în România, prin care persoanei condamnate i s-au acordat zile de eliberare anticipată pentru perioadele de privare de libertate executate în Italia anterior transferării şi poate deduce zilele de eliberare anticipată din pedeapsa închisorii aplicată prin hotărârea de condamnare pronunţată de instanţele italiene.
2. În ipoteza în care pedeapsa închisorii aplicată prin hotărârea de condamnare pronunţată de instanţele italiene, recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României, a fost contopită cu pedepse aplicate pentru infracţiuni concurente prin hotărâri definitive pronunţate de instanţele române, deducerea zilelor de eliberare anticipată din pedeapsa rezultantă nu se poate realiza pe calea contestaţiei la executare exercitate împotriva hotărârii definitive prin care s-a dispus recunoaşterea şi executarea hotărârii de condamnare pronunţate de instanţele italiene, ci pe calea contestaţiei la executare formulate împotriva hotărârii definitive prin care s-a dispus contopirea pedepselor.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 460 din 1 octombrie 2019
1. Prin sentinţa nr. 101 din 11 iulie 2018 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, s-au dispus următoarele:
S-a admis sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi, în consecinţă, în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoaşterea şi executarea pedepsei de 6 ani şi 8 luni închisoare (2.370 de zile de închisoare) aplicată condamnatului A. prin sentinţa penală nr. 3372 din 22 iunie 2016, pronunţată de către Curtea de Apel Palermo, Secţia a 6-a Penală, Italia, rămasă definitivă la data de 11 octombrie 2017.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. din Italia într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani şi 8 luni închisoare (2.370 de zile de închisoare), sub condiţia respectării regulii specialităţii prevăzută în art. 157 din Legea nr. 302/2004.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei în acest sens.
S-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat, conform art. 73 C. pen., începând cu data de 11 aprilie 2015 până la zi.
Hotărârea Curţii de Apel Cluj a rămas definitivă prin neapelare la 16 octombrie 2018, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 124 din 16 octombrie 2018.
La data de 19 noiembrie 2018, autorităţile italiene au comunicat un înscris potrivit cu care prin ordinul de eliberare din închisoare emis în data de 19 februarie 2018, ca urmare a ordonanţei Biroului de Supraveghere a Executării Sentinţelor din Palermo din data de 15 februarie 2018, i s-au acordat condamnatului A. 45 zile de eliberare anticipată referitoare la perioada 11 aprilie 2017 – 11 octombrie 2017.
Prin ordinul de eliberare din închisoare emis în data de 25 mai 2018, ca urmare a ordonanţei Biroului de Supraveghere a Executării Sentinţelor din Palermo din data de 14 mai 2018, i s-au acordat condamnatului A. 180 zile de eliberare anticipată referitoare la perioada 11 aprilie 2015 – 11 aprilie 2017.
S-a menţionat că, în aceste condiţii, pedeapsa aplicată acestuia se consideră executată în data de 29 aprilie 2021, în loc de data de 10 decembrie 2021, comunicată iniţial în certificatul emis pentru recunoaşterea hotărârii de condamnare şi transferarea persoanei.
Urmare a înscrisului comunicat de autorităţile italiene, prin intermediul Ministerului Justiţiei din România la 7 decembrie 2018, Biroul de Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Cluj a formulat contestaţie la executare.
2. Prin sentinţa nr. 16 din 28 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, Secţia penală, s-au dispus următoarele:
S-a admis contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat la Biroul de Executări Penale al Curţii de Apel Cluj cu privire la sentinţa penală nr. 101 din 11 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, definitivă prin neapelare la data de 16 octombrie 2018.
În baza art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, au fost recunoscute ordonanţele emise de Biroul de Supraveghere a Executării Sentinţelor din Palermo în datele de 15 februarie 2018 şi 14 mai 2018, cu privire la 225 zile (45 zile + 180 zile) de eliberare anticipată acordate condamnatului A. din executarea pedepsei de 6 ani şi 8 luni (2.370 zile) închisoare, aplicată prin hotărârea de condamnare nr. 3372 din 22 iunie 2016, pronunţată de către Curtea de Apel Palermo, Secţia a 6-a Penală, Italia, rămasă definitivă la data de 11 octombrie 2017, recunoscută la solicitarea autorităţilor italiene prin sentinţa penală nr. 101 din 11 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
În baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-au dedus din pedeapsa de 6 ani şi 8 luni (2.370 zile) închisoare aplicată condamnatului A., 225 zile de eliberare anticipată.
S-a menţinut deducerea dispusă prin sentinţa penală nr. 101 din 11 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, respectiv perioada închisorii executată începând cu data de 11 aprilie 2015 la zi.
S-a anulat mandatul de executare nr. 124 din 16 octombrie 2018 emis în baza sentinţei penale nr. 101 din 11 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj şi s-a dispus emiterea unui nou mandat potrivit prezentei hotărâri.
Hotărârea Curţii de Apel Cluj a rămas definitivă prin necontestare la 12 februarie 2019, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 17 din 12 februarie 2019.
3. La data de 25 februarie 2019, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare, petentul A. a solicitat instanţei contopirea unor pedepse aplicate definitiv, prin sentinţe penale diferite.
Prin sentinţa penală nr. 385 din 28 martie 2019 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, definitivă la data de 9 aprilie 2019, în baza art. 585 C. proc. pen., a fost admisă cererea de modificare a pedepselor formulată de petentul A.
S-a constatat că infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat prin:
1. sentinţa penală nr. 101 din 11 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, definitivă prin neapelare la data de 16 octombrie 2018, prin care s-a dispus recunoaşterea şi executarea pedepsei de 6 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3372 din 22 iunie 2016 de Curtea de Apel Palermo;
2. sentinţa penală nr. 9 din 8 ianuarie 2018, pronunţată de Judecătoria Zalău, definitivă la data de 15 ianuarie 2019 prin decizia penală nr. 25/A din 15 ianuarie 2019, sunt concurente.
În baza art. 40 C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de:
– 6 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3372 din 22 iunie 2016 de Curtea de Apel Palermo, recunoscută prin sentinţa penală nr. 101 din 11 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, definitivă prin neapelare la data de 16 octombrie 2018;
– 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 9 din 8 ianuarie 2018, pronunţată de Judecătoria Zalău, definitivă la data de 15 ianuarie 2019 prin decizia penală nr. 25/A din 15 ianuarie 2019.
S-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime – 10 luni închisoare – din totalul celorlalte pedepse (2 ani şi 6 luni), stabilind pedeapsa finală în cuantum de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 40 alin. (3) C. pen., din pedeapsa aplicată, de 7 ani şi 6 luni închisoare, a fost dedusă perioada de 225 zile reprezentând eliberare anticipată, stabilită prin sentinţa penală nr. 16 din 28 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Cluj, prin care s-au recunoscut ordonanţele Biroului de Supraveghere a Executării Sentinţelor din Palermo din data de 15 februarie 2018 şi 14 mai 2018 şi perioada executată începând cu data de 11 aprilie 2015 la zi.
Au fost anulate mandatele de executare emise anterior, respectiv mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 17 din 12 februarie 2019 emis de Curtea de Apel Cluj şi mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 13 din 15 ianuarie 2019 emis de Judecătoria Zalău.
S-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, în baza sentinţei penale, la rămânerea ei definitivă.
4. La data de 9 aprilie 2019, pe rolul Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, s-a înregistrat contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., formulată de judecătorul delegat la Biroul de Executări Penale al Curţii de Apel Cluj, urmare a înscrisului emis de Ministerul de Justiţie din Italia cu privire la condamnatul A., potrivit cu care, prin ordonanţa Biroului de Supraveghere a Executării Sentinţelor din Palermo din data de 13 februarie 2019, i s-au acordat condamnatului A. 90 zile de eliberare anticipată pentru perioada 11 octombrie 2017 – 11 octombrie 2018.
Prin sentinţa nr. 79 din 18 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, a fost admisă contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat la Biroul de Executări Penale al Curţii de Apel Cluj cu privire la sentinţa penală nr. 101 din 11 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, definitivă prin neapelare la data de 16 octombrie 2018 şi la sentinţa penală nr. 16 din 28 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, definitivă prin necontestare la data de 12 februarie 2019.
În baza art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută ordonanţa emisă de Biroul de Supraveghere a Executării Sentinţelor din Palermo din data de 13 februarie 2019, cu privire la 90 zile de eliberare anticipată acordate condamnatului A. din executarea pedepsei de 6 ani şi 8 luni (2.370 zile) închisoare, aplicată prin hotărârea de condamnare nr. 3372 din 22 iunie 2016, pronunţată de către Curtea de Apel Palermo, Secţia a 6-a Penală, Italia, rămasă definitivă la data de 11 octombrie 2017, recunoscută la solicitarea autorităţilor italiene prin sentinţa penală nr. 101 din 11 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
În baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-au dedus din pedeapsa de 6 ani şi 8 luni (2.370 zile) închisoare aplicată condamnatului A., 90 zile de eliberare anticipată.
Au fost menţinute deducerile dispuse prin sentinţa penală nr. 101 din 11 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj şi prin sentinţa penală nr. 16 din 28 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, respectiv perioada închisorii executată începând cu data de 11 aprilie 2015 la zi și 225 zile de eliberare anticipată.
S-a dispus anularea mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 17 emis la data de 12 februarie 2019 (în baza sentinţei penale nr. 101 din 11 iulie 2018 şi a sentinţei penale nr. 16 din 28 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Cluj) şi s-a dispus emiterea unui nou mandat potrivit prezentei hotărâri.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în privinţa condamnatului A. sunt incidente dispoziţiile art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, atâta timp cât din înscrisul comunicat rezultă că prin ordonanţa Biroului de Supraveghere a Executării Sentinţelor din Palermo din data de 13 februarie 2019 i s-au acordat condamnatului A. 90 zile de eliberare anticipată pentru perioada 11 octombrie 2017 – 11 octombrie 2018, pe care persoana condamnată le-a executat în Italia. Situaţia menţionată se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., acordarea zilelor de eliberare anticipată putând fi asimilată cu o cauză de reducere a pedepsei, care urmează a fi deduse din pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare.
Împotriva sentinţei nr. 79 din 18 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, condamnatul A. a formulat contestaţia de faţă, solicitând, în esenţă, deducerea celor 90 de zile din pedeapsa rezultantă aplicată de Judecătoria Satu Mare.
În motivarea contestaţiei, s-a arătat că cele 90 zile de eliberare anticipată i-au fost deduse dintr-un mandat anulat şi nu din pedeapsa rezultantă, de 7 ani şi 6 luni închisoare, aplicată de Judecătoria Satu Mare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei nr. 79 din 18 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, constată că aceasta este întemeiată şi urmează a o admite pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (în prezent art. 166 alin. 16): „În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din Codul de procedură penală referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.”
Raportat la aceste dispoziţii legale şi la ordonanţa Biroului de Supraveghere a Executării Sentinţelor din Palermo din data de 13 februarie 2019, comunicată la dosar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în mod corect curtea de apel a admis contestaţia la executare şi a recunoscut acest act judiciar cu privire la cele 90 zile de eliberare anticipată, aspect care de altfel nu a fost contestat de persoana condamnată.
Cu toate acestea, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, la data de 9 aprilie 2019, prin neexercitarea căii de atac a contestaţiei, a rămas definitivă sentinţa penală nr. 385 din 28 martie 2019 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, privind pe condamnatul A., sentinţă prin care i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare, ca urmare a contopirii pedepselor de 6 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3372 din 22 iunie 2016 de Curtea de Apel Palermo, recunoscută prin sentinţa penală nr. 101 din 11 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj şi 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 9 din 8 ianuarie 2018, pronunţată de Judecătoria Zalău.
Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii emise anterior, respectiv mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 17 din 12 februarie 2019 emis de Curtea de Apel Cluj şi mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 13 din 15 ianuarie 2019 emis de Judecătoria Zalău şi emiterea unui nou mandat. În baza acestei dispoziţii, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 412 din 9 aprilie 2019.
După emiterea acestui mandat de către Judecătoria Satu Mare, pe rolul Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, s-a înregistrat contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., formulată de judecătorul delegat la Biroul de Executări Penale al Curţii de Apel Cluj.
Această contestaţie la executare a fost promovată urmare a înscrisului emis de Ministerul de Justiţie din Italia, potrivit cu care prin ordonanţa Biroului de Supraveghere a Executării Sentinţelor din Palermo din data de 13 februarie 2019 i s-au acordat condamnatului A. 90 zile de eliberare anticipată pentru perioada 11 octombrie 2017 – 11 octombrie 2018.
Prin sentinţa nr. 79 din 18 aprilie 2019, Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori a dispus anularea mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 17 emis la data de 12 februarie 2019 (în baza sentinţei penale nr. 101 din 11 iulie 2018 şi a sentinţei penale nr. 16 din 28 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Cluj) şi emiterea unui nou mandat potrivit acestei hotărâri.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, deşi nici în contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat la Biroul de Executări Penale nu s-au indicat şi nici la dosarul cauzei nu au existat informaţii cu privire la existenţa unei hotărâri definitive prin care au fost contopite cele două pedepse şi au fost anulate mandatele emise anterior, la data soluţionării contestaţiei la executare de către Curtea de Apel Cluj sentinţa penală nr. 385 din 28 martie 2019 pronunţată de Judecătoria Satu Mare era definitivă şi, prin urmare, pusă în executare, astfel că pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 3372 din 22 iunie 2016 de Curtea de Apel Palermo, recunoscută prin sentinţa penală nr. 101 din 11 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, nu mai era susceptibilă de o executare separată, întrucât şi-a pierdut individualitatea, urmare a dispunerii contopirii cu o altă pedeapsă stabilită pentru o infracţiune concurentă.
Cu alte cuvinte, în mod greşit Curtea de Apel Cluj a dispus anularea mandatului nr. 17 din 12 februarie 2019 şi a dispus emiterea unui nou mandat, conform noii hotărâri pronunţate, întrucât Judecătoria Satu Mare procedase anterior, cu titlu definitiv, la o contopire a pedepselor şi aplicase o pedeapsă rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare, dispunând totodată anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii (nr. 17 din 12 februarie 2019), la data de 9 aprilie 2019, pe numele condamnatului, fiind emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii, având nr. 412 din 9 aprilie 2019.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că, în acest cadru procesual – obiectul contestaţiei la executare fiind limitat la recunoaşterea actului judiciar prin care s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării condamnatului în România cu privire la o hotărâre de condamnare recunoscută anterior de Curtea de Apel Cluj – nu este posibilă deducerea de către instanţa de control judiciar a celor 90 de zile din pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 385 din 28 martie 2019 pronunţată de Judecătoria Satu Mare. Pentru o corectă aplicare a dispoziţiilor legale, aceasta se va putea realiza însă pe cale separată, urmare a formulării unei contestaţii la executare cu privire la această din urmă hotărâre, promovată la instanţa competentă, potrivit art. 597 C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei nr. 79 din 18 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori.
A desfiinţat în parte sentinţa contestată şi, în rejudecare, a înlăturat dispoziţia de anulare a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 17 emis la data de 12 februarie 2019 (în baza sentinţei penale nr. 101 din 11 iulie 2018 şi a sentinţei penale nr. 16 din 28 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Cluj), precum şi dispoziţia privind emiterea unui nou mandat de executare potrivit prezentei hotărâri.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei contestate.
