Publicarea celei mai recente ediții a așa-numitei „Liste a Rușinii” de către Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a stârnit din nou reacții aprinse în spațiul public. Documentul, analizat ieri, 5 septembrie, de către Fundația pentru Apărarea Cetățenilor împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS), arată o realitate îngrijorătoare: dintr-un total de 42.302 contribuabili incluși pe listă, peste 5.400 de companii înregistrează datorii individuale mai mari de un milion de lei. Valoarea cumulată a restanțelor acestora depășește 59 de miliarde de lei, echivalentul a 11,6 miliarde de euro la cursul oficial al BNR.
Cifrele arată dimensiunea uriașă a problemelor din administrația fiscală. Dacă aceste sume ar fi recuperate integral, spune FACIAS, România ar putea acoperi fără efort deficitul bugetar actual, evitând introducerea unor noi taxe care să greveze asupra cetățenilor corecți fiscal. Afirmația este, însă, doar parțial susținută de realitatea economică. Deficitul bugetar al anului 2024 s-a ridicat la 154 de miliarde de lei, adică 9,3% din PIB, iar pentru anul în curs estimările indică un nivel de 8% din PIB. Chiar și așa, impactul potențial al recuperării acestor sume ar fi considerabil și ar putea reduce presiunea uriașă asupra finanțelor publice.
Un detaliu esențial al analizei FACIAS privește statutul juridic al companiilor cu datorii uriașe. Dincolo de magnitudinea sumelor, situația reală a firmelor arată că șansele de recuperare sunt reduse. Din cele peste 5.400 de entități, 2.730 sunt deja declarate în faliment, ceea ce înseamnă că bunurile lor sunt lichidate sau au fost lichidate, cu șanse minime de acoperire integrală a restanțelor către stat. Alte 1.639 au fost catalogate drept insolvabile, o situație care echivalează practic cu imposibilitatea de plată, iar 618 sunt în prezent în insolvență, încercând să-și redreseze activitatea sub supravegherea administratorilor judiciari. Mai există și un grup de 503 firme pentru care autoritățile nu dispun nici măcar de date clare privind statutul juridic, fapt ce ridică semne de întrebare asupra rigurozității și transparenței administrării creanțelor bugetare.
Analiza structurii datoriilor confirmă și mai clar dimensiunea problemei. Din totalul de peste 59 de miliarde de lei, cea mai mare parte provine de la firme care au dispărut deja de pe piață: 35,2 miliarde de lei aparțin companiilor intrate în faliment, iar 13,2 miliarde revin celor declarate insolvabile. Doar aproximativ 10,6 miliarde de lei se leagă de societăți aflate încă în insolvență sau cu un statut juridic neclar. Cu alte cuvinte, peste trei sferturi din restanțe sunt, în fapt, aproape imposibil de recuperat, în lipsa unor mecanisme eficiente de gestionare a procedurilor de executare și a unor măsuri clare de responsabilizare a celor care au acumulat aceste datorii.
În fața acestor cifre, FACIAS a lansat campania națională „Cine răspunde?”, un demers menit să pună presiune pe autorități pentru a accelera procesul de recuperare a creanțelor restante și pentru a aduce mai multă transparență în acest domeniu. Organizația civică solicită instituțiilor statului să ia măsuri concrete, de la eficientizarea executărilor silite și până la clarificarea rapidă a situației juridice a companiilor cu datorii majore. De asemenea, FACIAS cere raportări publice periodice privind progresul în recuperarea acestor sume, considerând că dimensiunea arieratelor reprezintă nu doar o problemă economică, ci și una de credibilitate a statului în raport cu cetățenii și mediul de afaceri.
„Lista Rușinii” publicată periodic de ANAF are rolul de a crește gradul de conformare voluntară la plata taxelor și impozitelor, aducând în atenția opiniei publice numele companiilor și persoanelor fizice care depășesc anumite praguri de restanțe stabilite prin lege. Totuși, în contextul în care cea mai mare parte a datoriilor aparține unor companii dispărute sau insolvabile, impactul real al acestei măsuri este pus sub semnul întrebării. Mai mult, specialiștii atrag atenția că publicarea listei, în lipsa unor instrumente clare de recuperare, riscă să devină doar un exercițiu de imagine, fără rezultate tangibile în consolidarea bugetului de stat.
Ceea ce este incontestabil este dimensiunea vulnerabilității: peste 59 de miliarde de lei nerecuperați reprezintă o fisură uriașă în sistemul fiscal, o sumă care ar putea finanța proiecte de infrastructură, spitale, școli sau programe sociale. În loc să aducă aceste resurse la buget, statul pare blocat într-un mecanism birocratic, în care o parte dintre firme dispar fără urmă, iar altele își ascund activele prin proceduri complicate de insolvență.
În concluzie, „Lista Rușinii” scoate la lumină nu doar datoriile uriașe acumulate de contribuabili, ci și neputința statului de a-și apăra interesele fiscale. Dacă pentru cetățeanul obișnuit întârzierile la plata taxelor se soldează rapid cu penalități, popriri sau executări, pentru marile companii datornice mecanismele par blocate sau excesiv de permisive. Campania „Cine răspunde?” lansată de FACIAS ridică exact această întrebare: cine poartă responsabilitatea pentru aceste pierderi și, mai ales, ce soluții concrete există pentru ca România să nu rămână captivă într-un cerc vicios al arieratelor fiscale?
Partajează acest conținut:
