BIHORJUST: Ce te-a făcut să alegi dreptul? A fost o chemare sau o întâmplare?
av. Vașvari Viorel: Drumul meu în avocatură a fost croit de către părinții mei, care au fost magistrați până în anul 1995, judecători la Tribunalul Satu Mare, iar ulterior aceștia au pus bazele Cabinetului de Avocatură, în care, în prezent, activăm un număr de 7 avocați.
În situația în care nu aș fi avut această oportunitate, în prezent aș fi pilot de avioane, fiind visul meu de când eram copil.
BIHORJUST: Care este demersul dumneavoastră educațional și profesional până în acest moment?
av. Vașvari Viorel: Am absolvit Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir Cluj-Napoca – Facultatea de Drept, în anul 2007, fiind declarat admis în sesiunea de primire în profesie din noiembrie 2007, fiind numit în profesia de avocat în data de 04.02.2008, dată de la care profesez în mod continuu.
Inițial am profesat în domeniul dreptului civil, iar ulterior, după anul 2010, această ramură nefiind acoperită de către colegii avocați, am preluat și profesez în special în domeniul dreptului penal.
BIHORJUST: Dacă ai putea schimba un singur lucru în sistemul de justiție, care ar fi acela?
av. Vașvari Viorel: Aș elimina, dacă aș putea, „timpii morți” din procesul de înfăptuire a justiției. Este bine cunoscut faptul că noi, alături de justițiabili, așteptăm de multe ori minute, chiar și ore întregi, pentru a ajunge la rând cu cauzele noastre, perioadă de timp în care nu ne putem desfășura activitatea de la birou. Pledoariile din sala de judecată constituie doar o mică parte din activitatea de avocat, activitate care include redactarea cererilor, memoriilor, concluziilor, notelor de ședință, precum și căutarea practicii judiciare aplicabile în cauzele noastre, respectiv întâlniri cu clienții și participarea la audierile efectuate de către alte organe etc.
BIHORJUST: În ce măsură crezi că avocații contribuie la menținerea sau, dimpotrivă, la subminarea încrederii publicului în justiție?
av. Vașvari Viorel: Încrederea publicului în justiție este diminuată vis-a-vis de toți participanții la procesul de înfăptuire a justiției, inclusiv avocați. Acest lucru se datorează, în primul rând, lipsei de informații/cunoștințe privind modalitatea concretă de înfăptuire a justiției.
Mulți clienți cred că avocatul este un fel de „Superman” și că, odată ce plătesc onorariul, problema lor va fi rezolvată imediat. Însă acest lucru este imposibil, având în vedere faptul că întâmpinăm o serie de probleme privind proceduri care durează mult și foarte mult, datorită unei construcții legislative anevoioase în cazul unor proceduri care ar trebui să fie mai simple – cum este, de exemplu, procedura încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției, care se finalizează în Ungaria într-o singură zi, cu pronunțarea hotărârii judecătorești, în timp ce la noi poate dura săptămâni sau chiar luni.
În acești ani de avocatură am constatat că noi suntem, oarecum, singurele persoane cu care poate intra în contact clientul, iar asupra noastră se „sparg toate”, fiind trași de multe ori la răspundere pentru lipsa de celeritate a soluționării dosarelor. Acestea bat pasul pe loc din diverse motive: lipsă de personal, proceduri greoaie etc. Însă de fiecare dată am încercat să dau dovadă de calm și să explic clienților situația, unii fiind mai înțelegători, alții mai puțin.
BIHORJUST: Care este, în opinia ta, cea mai mare limitare a justiției în România și cum ar putea fi corectată?
av. Vașvari Viorel: Lipsa de personal în procesul de înfăptuire a justiției, fiind bine cunoscută lipsa de judecători și procurori din sistem. Cred și susțin că ar putea fi gândită o suplinire a posturilor vacante printr-o modificare legislativă, care să permită polițiștilor, executorilor judecătorești, avocaților, notarilor și juriștilor să intre în magistratură, în baza unui interviu/examen scris, cu recunoașterea vechimii în profesia practicată. Acest fapt ar permite umplerea golurilor din sistem. Lipsa aceasta de personal este factorul principal care generează întârzierile în procesul de înfăptuire a actului de justiție și care provoacă frustrare în rândul justițiabililor, cât și al celorlalți participanți la actul de justiție.
BIHORJUST: Ai refuzat vreodată un client din motive etice sau personale?
av. Vașvari Viorel: Da, mi s-a întâmplat pe parcursul profesiei de avocat să refuz anumite cauze, atât din motive etice, cât și din motive personale. Chiar după terminarea stagiaturii, respectiv după ce am devenit avocat definitiv, am fost desemnat apărător din oficiu pentru o persoană acuzată de omor, victima fiind o fetiță minoră abuzată sexual. Atunci am decis că nu mai doresc să prestez apărarea unui client fără voia mea, ca urmare a desemnării ca apărător din oficiu, fapt pentru care am solicitat radierea de pe lista de oficii, păstrând astfel posibilitatea de a-mi selecta clientela.
Chiar recent, într-o cauză instrumentată de către D.I.I.C.O.T., privind infracțiuni de fraudă informatică și constituire de grup infracțional organizat, am fost mandatat ca apărător ales de către trei clienți, clienți cu care aveam o legătură profesională și chiar personală veche, dar care au ajuns în conflict de interese. Am preferat să renunț la mandatul acordat pentru a nu-mi întoarce spatele niciunuia dintre ei, considerând că votul de încredere și respectul acordat deontologiei profesionale sunt mai presus decât avantajele financiare care ar fi putut proveni dintr-o astfel de cauză.
BIHORJUST: Care a fost cel mai greu compromis profesional pe care a trebuit să-l faci și cum te raportezi astăzi la acel moment?
av. Vașvari Viorel: Cel mai greu compromis a fost cel generat de cauza la care am făcut referire mai sus, în care am fost desemnat apărător din oficiu pentru o persoană acuzată de comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, săvârșit asupra unui minor, faptă calificată sub vechiul Cod penal, art. 176. Persoana respectivă a recunoscut atât săvârșirea faptei, cât și actele de natură sexuală asupra victimei minore. Datorită diligențelor pe care le depuneam în fiecare cauză, am luat dosarul la studiu, iar cele constatate m-au urmărit nopți și săptămâni întregi.
Conflictul intern a fost generat de necesitatea de a acorda o apărare completă, deplină și efectivă unei persoane despre care știam că se face vinovată și de repulsia personală față de fapta comisă. Din acel moment, după primul termen de judecată, am solicitat retragerea de pe lista de oficii, iar instanța a fost informată să procedeze la înlocuirea apărătorului din oficiu în cauza respectivă. Din acel moment am păstrat posibilitatea totală de a-mi selecta clientela.
BIHORJUST: Cât de mult influențează mass-media și rețelele sociale demersul unui caz?
av. Vașvari Viorel: Deși, în mod normal, mass-media și rețelele sociale nu ar trebui să influențeze opinia magistraților, în anumite cazuri presiunea mediatică își produce efectele, mai ales în materia măsurilor preventive. Este arhicunoscut că, în multe cauze mediatizate și supra-mediatizate, persoana acuzată, deși beneficiază de prezumția de nevinovăție potrivit art. 4 Cod procedură penală și art. 23 alin. 11 din Constituția României, este percepută ca vinovată în ochii publicului. Informațiile scurse în media și etichetele primite ulterior dispunerii unor măsuri preventive preconfigurează vinovăția persoanelor.
Într-o justiție normală, „sănătoasă”, presiunea mediatică nu ar trebui să dicteze soluțiile din cauză. Totuși, dreptul la informare este recunoscut de legislația noastră. Realitatea este că, uneori, mediatizarea unei cauze poate fi benefică, prin aducerea de informații noi care duc la strângerea de probe și dovezi necunoscute anterior organelor de anchetă.
BIHORJUST: Cum îți menții echilibrul între viața personală și presiunea din sala de judecată?
av. Vașvari Viorel: Acest lucru se învață în timp și de multe ori îmi dau seama că e un aspect din viața mea asupra căruia trebuie să lucrez în continuare. În această profesie ești legat de termene, de ore la care trebuie să ajungi în diferite locuri, profesie în care, pe lângă rolul de avocat, ești și șofer, și sfătuitor. De multe ori profesia nu se termină la orele 17:00–18:00, ci se prelungește până târziu în noapte. Mă străduiesc să țin o balanță între viața privată, familie și muncă, uneori cu succes, alteori mai puțin.
BIHORJUST: Care este, în opinia ta, adevărata măsură a succesului în avocatură?
av. Vașvari Viorel: Un client mulțumit este de fiecare dată un etalon al succesului în profesia noastră. Mi-a trebuit ceva timp să îmi dau seama că soluțiile nu le pronunțăm noi, ci depind de magistrat. O soluție inconvenabilă pentru client nu trebuie să mă afecteze direct, atâta timp cât sunt împăcat că am făcut tot ce am putut pentru clientul meu în cauza respectivă.
Acest lucru l-am învățat în timp. Multă vreme, noaptea, visam că eram în sala de judecată, pledam sau mă trezeam cu un nod în stomac pentru soluția ce urma să fie postată pe portal.ro, respectiv pronunțată în cauză. Cu timpul, am învățat să mă detașez și să înțeleg că trebuie să fiu cu sufletul împăcat pentru toate diligențele depuse în apărarea clientului meu, iar pe tărâmul înfăptuirii actului de justiție „nebănuite sunt căile Domnului”.
BIHORJUST: Care e cea mai mare idee greșită pe care o au oamenii despre avocați?
av. Vașvari Viorel: Că sunt foarte scumpi și că rămân cu toți banii plătiți pentru onorar. Însă este o certitudine că noi ne acordăm foarte mult timp din viața noastră pentru soluționarea cauzelor acestora, timp care costă bani.
Am ajuns la vârsta de 41 de ani să îmi dau seama că timpul este cel mai prețios lucru din viața unei persoane, iar timpul, priceperea și experiența se impun a fi răsplătite în toate domeniile, nu doar în avocatură.
Dintr-un onorariu, o treime pleacă sub formă de impozit pe venit, CASS și contribuții pentru barou, diferența fiind suma din care te gospodărești, din care scazi cheltuielile lunare de întreținere, biroul, angajații etc.
Clienții văd doar o foarte mică parte din munca noastră depusă în serviciul acestora, considerând că diligențele efectuate în sala de judecată sunt cele pentru care plătesc onorariul. Însă munca noastră din sala de judecată este doar o picătură în ocean, în desfășurarea profesiei noastre, pentru rezolvarea problemelor clientului.
Cred că o relație dintre avocat și client funcționează perfect doar în situația în care există o relație de absolută încredere. Acest lucru trebuie conștientizat în primul rând de către client, deoarece pentru a putea să apărăm trebuie să cunoaștem întreaga stare de fapt, fără ca „mici aspecte” să fie omise.
Avocatura este o profesie frumoasă, dar care implică multă muncă, dedicație și stres, profesie în care înveți să devii și psiholog, și sfătuitor. Este o profesie care îți aduce multe avantaje în viață, dar, deopotrivă, și la fel de multe dezavantaje, printre care lipsa de timp liber și antipatia unor persoane prin prisma activităților desfășurate pentru anumiți clienți.
