Judecătoarea Denise Vicol de la Judecătoria Oltenița, fostă grefieră, descrie într-un mesaj profund personal, publicat pe pagina de Facebook, greutățile și riscurile reale ale profesiei de magistrat, arătând că activitatea judecătorilor presupune asumarea unor decizii dificile, în condiții de muncă adesea precare și cu o încărcătură emoțională semnificativă. Ea atrage atenția că imaginea Justiției este pe nedrept discreditată, deși majoritatea magistraților muncesc cu dedicare, integritate și în condiții de personal insuficient. Vicol subliniază că un judecător nu soluționează simple dosare, ci destine umane, și face apel la respect, înțelegere și la recunoașterea importanței unei justiții puternice într-o societate democratică.
” Uneori mă întreb dacă știți cum e să poți fi chemat în orice moment la instanță pentru o propunere de arestare, să audiezi un posibil infractor, să îți faci datoria fără frică indiferent de cât de periculos sau agresiv ar putea fi? Să soluționezi cauzele marcante pe care unii dintre dumneavoastră le vedeți doar la televizor? Nu e ușor să asiști zilnic la suferința oamenilor, fie că sunt ele victime, agresori sau familiile acestora.
Oare știți ce înseamnă să fii judecător de penal? Ce riscuri îți asumi atunci când condamni cu executare în regim de detenție?
Nici în civil nu e mai ușor. De exemplu, să decizi cu ce părinte va locui un copil care plânge și nu înțelege de ce acum acasă nu va mai fi la fel, de ce l-au adus mami și tati la instanță pentru a vorbi cu un judecător care trebuie să îi divorțeze părinții. Ordine de protecție cu femei agresate, tutele speciale cu persoane cu dizabilități psihice, rezoluțiune contract întreținere cu bătrâni abandonați și chinuiți, grănițuiri între vecini care se ceartă pe viață și pe moarte pe un petic de pământ, partaje între rude care numai rude nu se mai pot numi, iar lista obiectelor cauzelor poate continua până mâine.
Nimic ușor, nimic vesel sau plăcut. Numai necazuri, suferință, ceartă. Asta vedem noi în dosare zilnic și nu este deloc simplu. Este copleșitor atât mental, cât și sufletește.
Cunoașteți cum e să existe oameni care au resentimente față de tine pentru că au pierdut într-un dosar pe care l-ai soluționat? În orice dosar, o parte câștigă, iar alta pierde. Chiar dacă soluția dată în cauză a fost corectă și motivată pentru ca și cel care a pierdut să înțeleagă de ce, puțini oameni acceptă înfrângerea, iar resentimente din partea acestora pot exista și pot avea consecințe asupra noastră, aceia care nu am făcut altceva decât să ne îndeplinim atribuțiile de serviciu pe care clasa politică, presa și populația le văd a fi similiare cu ale oricărei alte profesii sau meserii.
De ce vă scriu toate acesta? Pentru că se încearcă distrugerea imaginii întregii justiții.
Salariul nostru net, al celor de la judecătorii, nu este nici pe sfertul celui vehiculat la televizor. Acela este salariul brut al judecătorilor cu vechime de 25 de ani de la instanțele superioare. Dar nu pentru partea financiară scriu, ci pentru respect.
Din păcate, sigur că au existat și probabil că mai există, cu titlu de excepție, persoane care au facut de rușine profesia. Majoritatea au fost excluși sau chiar condamnați. La fel cum există medici îngeri care salvează vieți sau măcelari care umilesc pacientul. Profesori care dau aripi elevilor și profesori care le taie. În orice profesie există și astfel de specimene.
Dacă dumneavoastră cunoașteți cazuri concrete, ar trebui să le denunțați pentru a fi trase la răspundere penală, iar nu să ne detestați pe toți pentru un sigur individ care ar putea fi oprit. Nu suntem toți la fel.
Pe noi, toți ceilalți care muncim corect, facem sacrificii și ne asumăm riscuri, ne-ați văzut vreodată? Opriți-vă o secundă, faceți abstracție de tot ce ați auzit în mass-media și observați-ne acum și pe restul. Ceilalți care vă tratăm dosarele cu multă dedicare deși mulți poate nu știți asta din cauza faptului că avem obligația de a fi rezervați, fără să vă facem cunoscute sentimentele sau problemele noastre.
Eu am lucrat împreună cu alți judecători și grefieri în condiții mizere și, cu toate acestea, am tratat cu respect fiecare dosar muncit.
În anul 2024, în cadrul instanței unde lucrez, încărcătura medie/judecător a fost de 3206,3 dosare civile și penale. Un dosar poate avea mai multe volume, iar un volum are 200 de file. Calculați și dumneavoastră: 3206 povești deloc ușoare (nu vine nimeni la instanță cu un caz fericit sau simplu), mii de file citite de un singur om căruia evident că nu i-au ajuns 8 ore/zi. Noi nu muncim doar atât cât vedeți în sală. Munca grea e cea de după ieșirea din sală, în birou, când citim, redactăm, decidem viitorul persoanelor.
Deși sigur nu bănuiți, unii dintre noi știm că dosarele nu sunt simple file, ci sunt viețile dumneavoastră, ale celor care veniți în număr foarte mare la justiție să vă cautați dreptatea. Paradoxal, deși se susține că încrederea în justiție e în scădere, numărul de dosare crește, ceea ce înseamnă că tot la instanță credeți că se pot soluționa problemele.
Oamenii pe care îi întâlnesc în sală nu au o atitudine nepotrivită față de noi, nu ne urăsc așa cum încearcă presa să prezinte, ci sunt încrezători și respectuoși.
Vă expun aceste aspecte aici pentru a înțelege că profesia de judecător nu e deloc ușoară și pentru a vă transmite că eradicarea nedreptăților din societate nu presupune subminarea puterii judecătorești, pentru că societatea are nevoie și de o justiție puternică, nu șubredă, atacată și dezbinată.
Vrem să știți că am învățat enorm pentru a deveni magistrați. Admiterea la Facultatea de Drept este una dintre cele mai grele admiteri din țară. Ulterior, admiterea la Institutul Național al Magistraturii sau în magistratură este și mai dificilă. De aceea vedeți mii de candidați picați (sau vedeați pentru că tinerii nu se vor mai îndrepta către această profesie care devine neatractivă. Dosarele nu vor mai fi soluționate de judecători proveniți din elitele studenților, ci de cei mai slabi care nu au găsit o meserie mai bună).
În prezent, muncim mult ca instanțele să funcționeze, deși schemele sunt incomplete și subdimensionate. Anul trecut, în instanța noastră, dintr-o schemă de 9 judecatori, am funcționat o bună perioadă cu doar 3 sau 4. Acesta este unul dintre motivele pentru care dosarele nu se soluționează atât de repede pe cât ne-am dori cu toții și nu este nici vina noastră, nici a dumneavoastră.

Ne dorim ca toți cei care vin în sala de judecată să se convingă că suntem foarte mulți judecători și grefieri integri și dedicați și că, deși avem una dintre cele mai grele și riscante profesii, o iubim și continuăm să lucrăm îndurând multe nedreptăți și neajunsuri sperând că, într-o bună zi, lucrurile vor deveni normale în această țară atât pentru noi, cât și pentru dumneavoastră.” a postat doamna judecător Denise Vicol.