Avocata Emilia Nicoleta Negrea va lansa pe data de 19 septembrie a.c.cartea „Drepturile Omului în Uniunea Europeană și Pandemia Covid-19” unde analizează modul în care pandemia de COVID-19 a influențat exercitarea drepturilor fundamentale în contextul Uniunii Europene, cu accent pe România.
Autoarea, avocat cu peste 25 de ani de experiență, analizează impactul restricțiilor impuse în timpul pandemiei asupra drepturilor individuale, subliniind conflictul dintre protejarea interesului colectiv și garantarea libertăților individuale. Studiul se bazează pe cercetări doctorale în domeniul relațiilor internaționale și securității europene, aducând o perspectivă practică și teoretică asupra politicilor publice din perioada crizei sanitare.
Doamna Emilia Nicoleta Negrea are o activitate extinsă în drept civil, contencios administrativ, funcționari publici, migrație și azil, insolvență, comercial, bancar, proprietate intelectuală, a reprezentat în instanțe naționale și internaționale (ÎCCJ, CCR, CEDO, CJUE), a susținut litigii privind anularea/suspendarea unor acte normative importante. Este agent autorizat RNPM și are calitatea de expert independent World Justice Project. A susținut lucrarea de Doctorat în anul 2023 la Universitatea Babeș-Bolyai, Școala Doctorală de Relații Internaționale, teza susținută fiind : „Considerații asupra drepturilor omului în Uniunea Europeană în contextul pandemiei COVID-19” doctorat finalizat cu calificativul magna cum laude. În ceea ce privește activitatea științifică remarcăm participări și prezentări la numeroase conferințe internaționale, publicații în volume de specialitate privind domeniile :Drepturile omului, Securitatea granițelor UE, Integrarea musulmanilor în Europa, Libertăți publice în pandemie, Spațial planning și dezvoltare durabilă precum și participarea la Burse internaționale (2022) în cadrul proiectelor „East-West” și „Nobel Laureates” (Dubai, New York, Roma etc.)
Volumul „Drepturile Omului în Uniunea Europeană și Pandemia Covid-19” este publicat de Presa Universitară Clujeană.
Autoarea face următoarele precizări: .
” Pandemia Covid-19 este un eveniment excepțional trăit de întreaga umanitate care a avut un impact major asupra Drepturilor Fundamentale ale Omului (DFO) fapt remarcat de diverși specialiști. Potrivit opiniei lui Jean-Louis De Brouwer -Director of the European Affairs Programme drepturile omului nu s-au mai găsit într-o criză asemănătoare de
la 11 septembrie 2001.
Ținând cont de aceste circumstanțe socio-politice am încercat să fac o evaluare a aplicării drepturilor fundamentale ale omului în contextul Pandemiei (2020-2022) de către UE și statele membre și, pe de altă parte, să explorez care vor fi evoluțiile post-pandemice ale chestiunii drepturilor fundamentale ale omului, atât din perspectiva juridică, cât și politică.
În acest context am considerat că este necesar :
1.Să fac mai întâi o incursiune în evoluția drepturilor omului în UE până la momentul izbucnirii Pandemiei, pornind de la o retrospectivă a legiferării acestora până la o analiza a modului în care DFO au fost legiferate și gestionate în deceniul ce a precedat Pandemia.
2.Să evaluez modul în care Drepturile Fundamentale ale Omului (DFO) au fost afectate de criza pandemică la nivelul UE
3.Să analizez care au fost DFO cele mai afectate în perioada de carantinare (2020)
4.Să urmăresc efectele asupra DFO la nivel european și al statelor membre în contextul măsurilor de gestionare a administrării vaccinurilor (2021).
5. Să trag concluziile asupra viitorului DFO în perioada post-pandemică.
Având în vedere că lumea în general și UE, în special s-au confruntat cu o situație excepțională de criză într-o primă ipoteză am abordat chestiunea derogărilor de la aplicarea Convenției Europene a Drepturilor Omului luate în 2020 având la bază următoarele întrebări de analiză :
- De ce a fost necesară activarea art.15 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în contextul Pandemiei COVID 19 ?
- Care au fost instituțiile internaționale și mai ales europene implicate în gestiunea Pandemiei ?
- Care au fost tipurile de răspunsuri luate de către Uniunea Europeană în contextul gestionării Pandemiei COVID ?
- Care au fost tipurile de răspunsuri luate la nivel național de statele membre în contextul gestionării Pandemiei COVID ?
- Cum au fost apărate DFO în contextul stării de necesitate și mai ales al carantinei?
Cea de a doua ipoteză a avut în vedere o evaluare a DFO care au fost afectate într-un mod neobișnuit în prima parte a Pandemiei respectiv pe parcursul anului 2020 iar această aserțiune a născut următoarele întrebări :
- Care sunt drepturile fundamentale cele mai afectate de criza pandemică ?
- Avem de a face cu răspunsuri de tip top-down de la nivel internațional către nivelul european și apoi național sau este un fenomen care s-a desfășurat paralel ?
- Avem de a face cu răspunsuri de tip unilateral – național la Pandemie, prin limitări ale DFO ?
- Avem de a face cu răspunsuri de tip bottom-up la Pandemie, prin limitări ale DFO ?
În cadrul celei de a treia ipoteze, am constatat că pe lângă derogările de la aplicarea Convenției Drepturilor Omului, și măsurile de gestionare ale Pandemiei în UE în 2021 și 2022 au amplificat limitările drepturilor fundamentale ale omului. Astfel din nou a trebuit să căut răspunsuri la următoarele întrebări :
- Accesul egal la vaccin s-a făcut fără discriminare?
- Vaccinarea obligatorie se înscrie sau nu în teza care susține că DFO nu reprezintă un obstacol pentru luarea de măsuri solide de oprire a pandemiei ?
- Vaccinarea obligatorie între abuz asupra DFO și soluție de criză ?
- Dacă există variabile ale limitării DFO prin introducerea Certificatului Verde ?
Totodată au apărut în perioada pandemică noi concepte pe care le-am explicat pe parcursul acestui studiu ca de exemplu: biosupraveghere (biosurveillance), carantină totală (lockdown), certificatul digital de vaccinare (vaccin pass),carantina/izolarea (quarantine),
depistarea contacților , dictatura sănătății (health dictatorship), puterea bio (biopower), diplomația vaccinurilor, guvernare sănătoasă (sound gouvernance), naționalismul vaccinului (vaccine nationalism), supraveghere epidemiologică, Tratatul Pandemic International (Global) sau vaccinarea obligatorie .
Pe tot parcursul acestei lucrări am încercat să fac o analiză imparțială a modului de gestionare a acestei crize sanitare la nivelul UE precum și a echilibrului fragil între respectarea drepturilor individuale și a celor colective, precum și pericolele care pândesc societatea în situația alunecării spre o autoritate executivă tot mai puternică și cu tot mai multe restricții sub pretextul protejării intereselor colective.
Criza sanitară a fost doar primul test al instituțiilor de la nivelul UE în privința respectării drepturilor fundamentale pe care am reusșit să îl analizez și sper ca în viitor să îmi pot continua această analiză și asupra modului în care criza energetică sau războiul din Ucraina ne afectează sau nu drepturile individuale. „
Publicăm în premieră și coperta volumului, care va fi lansat pe data de 19 septembrie 2025:
Partajează acest conținut:
