Kosey Miya e născut în Tokyo. Artistul a fost prezent la vernisajul primei sale expoziţii de la Oradea intitulată „Maramureș, centrul lumii”. E pentru a 200 oară în România, vorbește românește și deși a străbătut toată Europa, mai puțin Islanda, e îndrăgostit doar de România fiindcă are oameni calzi. Inspirat de Maramureș, de Oradea e legat sentimental. Chiar dacă a cunoscut orașul printr-o întâmplare absolut nefericită: a fost furat în tren, a rămas fără acte și fără aparat foto. A câștigat însă o mare prietenie care l-a legat de profesorul Steer, tatăl Oliviei Steer, mai multe zeci de ani. O legătură pe care o păstrează și cu Olivia.Vedeta TV a fost prezentă la vernisajul expoziției găzduite acum de Oradea, „Maramureș, centrul lumii” a artistului fotograf, prilej cu care a vorbit despre prietenia dintre tatăl său și Kosey Miya chiar în fața ambasadorului Japoniei la București. Pe siteul său oliviasteer.ro, jurnalista își amintește cum decurgeau vizitele artistului la ei acasă, vizite care înainte de Revoluție erau clandestine, fiindcă regimul communist nu își permitea să ai contacte cu străinii.
<Pînă spre miezul nopții, sufrageria se umplea de glume și rîsete, de care și tata și Kosei erau mari amatori. Discuția (pînă să învețe tata japoneză) se purta mereu în engleză, iar tata ne încuraja să tragem cu urechea, să învățăm și noi. Obișnuiau să-și aducă aminte și să se amuze de prima lor întâlnire: Kosei, aflat totodată la întîia lui vizită în România, pe vreme când încă nici nu mă născusem, ațipise pe nesimțite în trenul de Budapesta, doar ca să constate la deșteptare că îi fusese furat rucsacul, cu haine, aparate foto și documente cu tot. S-a dat jos în prima gară, care s-a nimerit să fie cea din Oradea, și a căutat prin preajmă un vorbitor de limbă engleză, care sa-l ajute să iasă teafăr din ceea ce părea un scenariu “Lost in Translation” pe viu, anamorfozat. Tot ce a obținut a fost îndemnul unui trecător, mai mult prin semne, de a lua un taxi și a pleca urgent la Universitatea din Oradea, unde existau cele mai mari șanse să găsească unul. Acolo a dat de tata, lector universitar la vremea aia. Practic, acela a fost momentul zero al celei mai frumoase și paradoxale prietenii pe care mi-a fost dat să o văd, vreodată. Cea dintre un român și un japonez. Un lingvist și un cosmopolit. Un ateu și un buddhist. Un sedentar de bibliotecă și un neobosit globe-trotter. Un prizonier în propria țară și un om liber>.
Kosey Miya e impresionat de obiceiuri și tradiții. A ajuns în Maramureş în anul 1965. Și azi, după ce a fost aici de peste 200 de ori i se pare incredibil un obicei: nunta mortului. Un obicei pe care și l-a notat pas cu pas cum se desfășoară, dar de fiecare dată e fascinat cum mortul vorbeşte prin vocea preotului.
https://www.facebook.com/EuroFotoArtAssociation/videos/3265266433724133
Partajează acest conținut:
