<Va impartasesc a doua bucurie din acest an. Tot de o carte e vorba. Am ingrijit editia si am facut studiul critic la Mihail Bejan, „Lugoj. File de memorie culturala”. Nascut la Sarbi, Bihor, in anul 1838, fiu de preot, Mihail Bejan a fost redactor la publicatia „Aurora romana” (1863-1865), aparuta la Pesta. Volumul contine texte literare si de publicistica ale acestuia. A trait la Lugoj, ca notar regal. Aici a construit un palat ce-i poarta numele>, a anuntat scriitorul Florin Ardelean.
Conform uniuneanotarilor.ro> Mihail Bejan sau Michail Bésán (1838, Gurbediu, Bihor – 1908, Lugoj), un personaj distinct și reprezentativ al epocii în care a trăit, a avut calitatea de notar public în Lugoj – Camera Notarilor Publici Timișoara. A fost unul din primii notari publici de naționalitate română numiți în baza Articolul de lege XXXV privind notarii publici regești, promulgat în cele două Camere de la Pesta în 30 noiembrie 1874 (1), care a intrat în vigoare la nivelul Ungariei, și implicit în Transilvania, la 1 august 1875 (2). După cum anunța în numărul din 30 aprilie/18 mai 1875 ziarul „Federațiunea” (3) , în posturile de notari publici erau învestiți pe lângă juriști cu experiență și cinci deputați dietali, printre care și trei români: Dimitrie Bonciu în Arad, Petru Nemeș în Alba-Iulia și Mihail Bejan în Lugoj.
După cum remarca prof. dr. Constantin-Tufan Stan în lucrările biografice dedicate ilustrului notar public lugojean:
„Mihail Bejan a fost unul din reprezentanții de frunte ai tinerimii universitare române aflate la studiu în Pesta în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, aducându-și aportul la cristalizarea unor instituții culturale care au jucat un rol benefic în coagularea sentimentului național (Societatea Academică „Petru Maior”, periodicul „Aurora Română”), dar și la impunerea limbii și literaturii naționale, aflate încă în perioada acumulărilor și decantărilor axiologice. Activitatea de culegător de folclor literar, desfășurată sub tutela spirituală a lui Atanasie Marian Marienescu (v. ziarul „Albina”), intensitatea demersurilor publicistice au marcat o etapă importantă în procesul afirmării literaturii românești bănățene. Deși episodica sa practică parlamentară, ca deputat guvernamental în Dieta de la Pesta, iar mai apoi implicarea în fundamentarea unor instituții culturale ale maghiarilor lugojeni i-au atras unele reacții cu accente critice, exprimate, uneori, cu nuanțe virulente în presa de expresie română, M. Bejan s-a dedicat ulterior, plenar, unor generoase proiecte culturale promovate sau înfăptuite de intelighenția românească lugojeană: manifestările Societății pentru Fond de Teatru Român (Lugoj, 1888), activitatea Reuniunii Române de Lectură, constituirea ASTREI bănățene (1896), diligențele pentru augmentarea unui fond destinat înființării unei episcopii greco-orientale la Timișoara ș.a. Punerea în circulație a controversatei Table de la Lugoj, beneficiind de girul lui Valeriu Braniște, a contribuit la crearea unui efervescent spirit polemic (la care s-a raliat și Iosif Popovici, în paginile „Luceafărului”), care a impulsionat dezbaterile lingvistice privind vechimea și evoluția limbii române scrise. Prin elaborarea primei traduceri în limba română a Cronicii notarului anonim al regelui Bela (Sibiu, 1899), premiată de Academia Română, cărturarul lugojean și-a înscris definitiv numele, la loc de cinste, în istoriografia românească.” (4)
A rămas celebru în urbea natală și datorită uneia din emblemele arhitectonice ale Lugojului contemporan: Palatul Bejan, „o clădire masivă cu decorațiuni bogate, în stil baroc târziu, cu influențe ale stilului Art Nouveau mai exact o combinație între gotic și secesion-ul vienez” (5), construit în perioada 1901-1902 după planurile arhitectului și antreprenorului din Timișoara Karl Hart. Mare iubitor de artă a finanțat cursurile pictorului Virgil Simonescu (1881-1941) la Academia de Arte Frumoase din München căruia i-a solicitat să realizeze reproduceri după tablouri de Rubens, Van Dyck, Rembrandt, Tizian (6) .
Virgil Bejan (1881-1935), fiul cel mare al lui Mihail Bejan, a urmat cariera notarială a tatălui său deschizându-și imediat dupa Unire (7 august 1919) un birou notarial în Sibiu (7). În 1921, potrivit „Monitorului Oficial”, Virgil Bejan era confirmat în postul de notar public pe care-l ocupa la Lugoj – județul Caraș Severin (8)
Partajează acest conținut:
