Gala Premiilor APLER va avea loc marți, 12 decembrie 2022, ora 12.00, în Sala Perpessicius a Muzeului Național al Literaturii Române din București. Premiul obținut de Ion Simuț a fost acordat pe 28 noiembrie de juriul Premiilor APLER, ediția a XXV-a, format din Ștefania Coșovei, Dan Mircea Cipariu și Mircia Dumitrescu la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din București.Ion Simuț („Cum se scrie istoria literară?”, Editura Școala Ardeleană) a obținut, conform agenția decarte.ro, Premiul Cartea de critică literară a anului 2022. 12 premii au fost acordate pentru anul editorial 2022.”Premiile APLER au ajuns la a XXV-a ediție. An de an, ele au propus titluri importante pentru istoria literaturii române contemporane și pentru teoria și critica literară. Fiecare laureat va avea bucuria de a primi câte o gravură semnată de Maestrul Mircia Dumitrescu. Cărțile, revistele și editurile acestor laureați sunt un semn că putem fi într-o comunitate de idei și de spirit într-o lume în care recesiunea economică, post-pandemia și războaiele ne provoacă pe fiecare dintre noi.”, a declarat prof.univ.dr. Ioan Cristescu, președintele APLER.
Ion Simuț și-a dat demisia de la Revista Familia pe 29 ianuarie 2021,, „ca urmare a presiunii psihologice exercitate de redactorul șef interimar Mircea Pricăjan de a elibera postul în vederea ocupării lui de către un tânăr… Numele meu este, probabil, incongruent cu formația de deschidere a noii serii. Virulența cu care redactorul-șef a respins participarea mea la proiect este semnificativă ”.
Ion Simuț și-a lansat volumul Cum se scrie istoria literară în cadrul unei conferințe susținute la sediul Uniunii Scriitorilor din România Filiala Cluj, anul trecut. Cartea e disponibilă și aici: https://scoalaardeleanacluj.ro/shop/%C5%9Ecoala-ardelean%C4%83-de-critic%C4%83-%C5%9Fi-istorie-literar%C4%83-c-142/cum-se-scrie-istoria-literar%C4%83-ebook-p-769.html?fbclid=IwAR1tEKCvUCjM8UVYorA1kEHFuQrQTtoA4MJs_-FrL-UDlT3t_CQelxjyfWM.
<În câte feluri se poate scrie istoria literară? Cum își schimbă ea subiectele, strategiile, alianțele, evaluările? Sunt întrebări la care merită să reflectăm.
Confruntările dintre istoria estetică și istoria culturală, politică sau ideologică se multiplică în istoriile literaturii române de la primele încercări până la cele mai recente sinteze, de la Iustin Popfiu la Mihai Iovănel, cu marile experiențe exemplificate de G. Călinescu și Nicolae Manolescu>, spune Ion Simuț.
Prof. univ. dr. Ion Simuţ este cadru didactic asociat, conducător de doctorat în cadrul Departamentului de limba şi literatura română din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Oradea, având ca domenii de competenţă literatura română (secolul XX) şi literatura comparată (secolele XX, XXI).
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj (din 1990), precum şi al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România ASPRO (de la înfiinţare, în 1994).
Integral pe agentiadecarte.ro:
Ion Simuț. Născut la 26 august 1953 în localitatea Hotar (zona Aleșd) din județul Bihor, unde păstrează casa părintească și unde dorește să se retragă. A urmat școala generală în localitatea natală (1961-1968), unde a fost întotdeauna premiant. A absolvit Liceul Pedagogic „Iosif Vulcan” din Oradea (1968-1973), cu durata de cinci ani, unde nu a fost niciodată premiant, pentru că s-a orientat spre studiul preferențial al literaturii, căreia i-a consacrat cea mai mare parte din timp; a obținut diploma de învățător, cu care se mândrește și azi; într-o clasă de 38 de fete și 4 băieți, a fost coleg de an cu Ioan Laza, devenit jurnalist și redactor-șef la „Crișana”, într-un interval după 1990. Frecventează apoi Facultatea de Filologie (1974-1978), secția română-franceză, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, pe care o absolvă în 1978 cu o lucrare de diplomă despre Mihail Sadoveanu, coordonată de Mircea Zaciu. A fost coleg de an cu Radu G. Țeposu, Ioan Groșan, Lucian Perța, Viorel Mureșan, scriitori optzeciști importanți. În timpul studenției, este redactor și cronicar literar la revista „Echinox”, unde a debutat în 1975, fiind întâmpinat în revista anti-echinoxistă „Tribuna” de către Nicolae Prelipceanu cu o reacție virulent negativă. După terminarea facultății, este profesor de limba franceză în satul natal, până la 1 octombrie 1986, când devine redactor la „Familia”, până la începutul anului 2021, când fostul său student Mircea Pricăjan, înscăunat redactor-șef, îl declară indezirabil. Își dă doctoratul în filologie cu o teză despre Liviu Rebreanu, susținută în 1997 la Universitatea din Cluj și publicată în același an. Din comisie au făcut parte: V. Fanache (coordonatorul tezei), Mihai Zamfir, Mircea Anghelescu, Cornel Ungureanu, Mircea Mihăieș, Mircea Muthu și decanul facultății (președinte); a fost o scurtă perioadă în care comisiile de susținere erau alcătuite din șapte membri. Este cadru didactic universitar din 1993 la Facultatea de Litere a Universității din Oradea, succesiv lector și conferențiar, iar din 2000 profesor universitar. Conducător de doctorat din 2004, în domeniul Filologie. Prodecan al Facultății de Litere (2000-2008), decan (2008-2012), director al Școlii Doctorale de Filologie (2012-2019). Profesor emerit al Universității din Oradea.
Debutează publicistic în „Echinox” cu un eseu despre Grigore Ureche și Miron Costin și o notă despre Mircea Iorgulescu (1975). Colaborează cu articole și cronici literare la revistele „Familia” (încă din studenție), „Steaua” (cu recenzii la început, recomandat lui Aurel Rău, redactorul-șef, de Liviu Petrescu, apoi cu articole mai ample), „Tribuna” (după studenție, într-o încercare de conciliere, inițiată de Victor Felea), „Vatra” (unde Dan Culcer îl cooptează printre colaboratori și ulterior Cornel Moraru îl menține), „România literară” (susținut înainte de 1990 de Mircea Iorgulescu, iar după aceea de Nicolae Manolescu), „Luceafărul” (solicitat, în mod ciudat, de Mihai Ungheanu), „Cuvântul” (în perioada Radu G. Țeposu, fost coleg de facultate), „Convorbiri literare” (colaborări sporadice și înainte și după 1990), „Contemporanul. Ideea europeană” (solicitat de Nicolae Breban), „Apostrof” (pe filieră echinoxistă, prin Marta Petreu, care se va învenina în 2019, în mod aproape inexplicabil) ș.a.
Debutează editorial, sprijinit în cadrul Editurii Dacia de Vasile Igna, cu volumul de critică literară Diferența specifică (1982), concomitent cu o ediție din Teodor Scorțescu, Concina prădată, prezentate ponderat de Nicolae Manolescu la cronica literară din „România literară”. Este prezent cu articole în volumele colective Ceasuri de seară cu Ion Agârbiceanu (1982), Liviu Rebreanu după un veac (1985), ambele coordonate de Mircea Zaciu, Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu (1991), Canon și canonizare (2003), precum și în Dicționarul scriitorilor români (vol. I-IV, 1995-2002), Dicționarul esențial al scriitorilor români (2000) ș.a. Prefațează, de asemenea, ediții din scrierile interbelicilor Ion Agârbiceanu, G. Bacovia, O. Goga, Mihail Sadoveanu, I. Peltz, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, E. Lovinescu, și ale contemporanilor Mircea Nedelciu, Alexandru Ecovoiu, Augustin Buzura, Eugen Uricaru, Octavian Paler, Paul Goma ș.a.
Volume publicate:
- Diferența specifică, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1982.
- Incursiuni în literatura actuală, Oradea, Editura Cogito, 1994.
- Revizuiri, București, Editura Fundației Culturale Române, 1995.
- Confesiunile unui opinioman, Oradea, Editura Cogito, 1996.
- Critica de tranziție, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1996.
- Rebreanu, dincolo de realism, Oradea, Biblioteca revistei „Familia”, 1997.
- Arena actualității. Confidențe, Iași, Editura Polirom, 2000.
- Augustin Buzura, micromonografie, Brașov, Editura Aula, 2001.
- Clepsidra răsturnată (convorbiri cu Dumitru Țepeneag), Pitești, Editura Paralela 45, 2003.
- Liviu Rebreanu, micromonografie, Brașov, Editura Aula, 2003.
- Reabilitarea ficțiunii, București, Editura Institutului Cultural Român, 2004.
- Simptomele actualității literare, Oradea, Biblioteca revistei „Familia”, 2007.
- Europenitatea romanului românesc contemporan, Oradea, Editura Universității din Oradea, 2008.
- Liviu Rebreanu și contradicțiile realismului, Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI, 2010.
- Vămile posterității. Secvențe de istorie literară, București, Editura Academiei Române, 2012.
- Literaturile române postbelice, Cluj-Napoca, Editura Școala Ardeleană, 2017.
- Ce e viu și ce e mort în opera lui Mihail Sadoveanu? (coordonator volum colectiv), Iași, Editura Junimea, 2019.
- Cum se scrie istoria literară, Cluj-Napoca, Editura Școala Ardeleană, 2022.
- Pe ce lume trăim? Simptome, Cluj-Napoca, Editura Școala Ardeleană, 2022.
Premii:
- Premiul Uniunii Scriitorilor din România în 1994 pentru volumul Incursiuni în literatura actuală și în 2017 pentru volumul Literaturile române postbelice;
- Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România în 2004, 2007, 2012, 2017 pentru volume apărute în acei ani;
- Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române pentru volumul Reabilitarea ficțiunii (2004);
- Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru „relații culturale” (2005);
- Premiul de istorie literară „Șerban Cioculescu”, acordat de Muzeul Național al Literaturii Române pentru volumul Literaturile române postbelice, 2017;
- Premii ale revistelor: Ateneu (Bacău), Convorbiri literare (Iași), Apostrof (Cluj-Napoca), Nord Literar (Baia Mare), Cuvîntul (București), Contemporanul. Ideea europeană (București).
