Soarta tinerei a fost decisă de o româncă pe nume Nina, o prietenă bună a mamei sale biologice. Aceasta a ajuns intr-o familie înstărită din Istanbul. A văzut,ceea ce era evident pentru toată lumea ;i anume ca arata diferit de cei din familia sa. A ajuns în sânul acestei familii când avea doar o săptămână de viață. La 30 de ani, familia care a crescut-o a considerat ca este momentul ca tânără sa afle care sunt originile sale. Acum, tânără isi caută mama biologica și și-a împărtășit povestea pe contul https://www.facebook.com/theneverforgottenromanianchildren?cft[0]=AZXS0dr-7J4O4Pn4A0CKBMTFwZJM-W-U6kRzF9qxFJPf1avMRoP27WwjJ8UDkrfOJBa2DufCQo123XJkovkyy6vxQoZXkvDJNHiolqsSpDHLrg1je7_9brnhuVwLPoW-WQSzWHWPlbJqSowsR6pJRE-HneiJPGGFs0a-SxwuPM5A8tsCR2EGvdycatF6xl4b-0ciMc0p-nB1J3g6U1jU15WZnqOMdKfslOfVd6pMCDU4Iw&tn=-UC%2CP-R . Iata ce spune tânără:
Deși am mari emoții în suflet, astăzi am să vă spun și eu povestea mea, o poveste incredibilă de viață care chiar pare ruptă dintr-un film.
În anul 1994 soarta destinului meu a fost decisă de o româncă pe nume Nina, ea fiind o prietenă bună a mamei mele biologice.
Aceasta a vorbit cu cel care mai apoi mi-a devenit tată și au decis împreună ca eu să ajung in familia lui.
La naștere mama mea biologică mi-a pus numele DERYA. În actele mele turcești figurez că sunt născută la data de 19 octombrie 1994 în ISTANBUL, dar în realitate în această zi am ajuns în sânul familiei mele, eu având deja o săptămână de viață.
După 30 de ani, atât de lungi in sfârșit tatăl meu adoptiv mi-a spus că de fapt eu am origini românești și că deși ei m-au tratat că pe o prințesă acum a sosit momentul ca eu să aflu adevărul.
Sincer, toată lumea îmi spunea mereu că sunt atât de diferită de familia mea, deși vedeam și eu acest lucru, niciodată nu am știut nimic până acum.
Din păcate știu numai că mama atunci avea în jur de 20 de ani și că numele ei începea cu „G”, iar numele sorei mamei mele începea cu „L” și avea atunci în jur de 18 ani .
În seara zilei de 19 octombrie 1994 familia mea s-a întâlnit cu mama mea biologică pe o strada laterală FATIH VATAN din ISTAMBUL pe lângă parcul de distracții și de atunci am rămas cu ei.
Cam după o lună de zile, mama mea biologică a cerut familiei mele să mă revadă deoarece a decis să plece în România. Atunci s-au întâlnit într-o cafenea din cartierul CENNET din ISTBU, mama mea fiind foarte bucuroasă de evoluția mea, spunându-i că o să plece cu sufletul împăcat pentru că a văzut cu câtă dragoste mă creșteau părinții mei .
Am avut o viață minunată, mi-au daruit toatā dragostea lor neconditionatā, tatăl meu, pe nume AHMET, fiind foarte instārit mi-a dăruit absolut totul.
Astăzi îmi doresc să îmi cunosc mama biologică, să o strâng în brațe, să o ating și să o simt lângă mine măcar și pentru o clipă.
Știu că este foarte greu, aproape imposibil dar vă cer ajutorul tuturor românilor din România și nu numai, să DISTRIBUITI anunțul meu cât mai mult posibil poate ajunge și la mama mea.
Simt în sufletul meu că undeva într-un colț de lume, mama mea chiar așteaptă acest moment și chiar mă recunoaște în primele două poze, de aceea vă rog să mă sprijiniți, să mă susțineți și să mă ajutați, numai cu ajutorul vostru sunt convinsă că o să reușesc să o găsesc .
Probabil mai am frați, surori ar fi minunat ca să -i cunosc și pe ei.
Vă mulțumesc vouă, tuturor românilor care ajutați mereu aici și care faceți ca fiecare vis al unui copil adoptat să devină realitate!
