Existã o confuzie între reținere și arestul preventiv. Avocatul Claudiu Popovici a făcut o analiză comparativă a acestor noțiuni.Informațiile pot fi de ajutor pentru orice persoană, fiind important ca fiecare cetățean să își cunoască drepturile și ce presupun aceste proceduri.
Iată ce explicații dă avocatul Claudiu Popovici:
Observăm de multe ori o confuzie între retinere și arest preventiv. În încercarea de a explica pe înțelesul tuturor termenii și procedurile juridice, vom analiza ce deosebiri există între reținere și arest preventiv.
CE PRESUPUNE REȚINEREA? ART. 209 COD PROCEDURĂ PENALĂ
Reținerea reprezintă o măsură restrictivă de drepturi care poate fi dispusă dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă măsura este necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.
O condiție esențială este aceea a calității procesuale, persoana ce urmează a fi reținută fiind necesar să aibă calitatea de suspect sau de inculpat în respectivul dosar penal.
Măsura reținerii poate fi luată numai după audierea suspectului sau inculpatului, acesta având posibilitatea de a păstra tăcerea sau de a formula declarații.
PENTRU CE PERIOADĂ SE POATE DISPUNE REȚINEREA-24H?
Reținerea se poate dispune pentru o perioadă de cel mult 24 de ore, organul de cercetare penală sau procurorul având posibilitatea de a dispune această măsură. Spre deosebire de arestul preventiv, măsura reținerii nu se poate prelungi peste durata celor 24 de ore.
Este important de reținut că durata reținerii se calculează din momentul aducerii la cunoștință a dispunerii acestei măsuri, perioada necesară audierii sau conducerii persoanei la audieri nefiind inclusă în acest termen de 24 de ore.
PREZENȚA AVOCATULUI. REȚINERE. ASISTENȚĂ JURIDICĂ OBLIGATORIE.
Dispozițiile art. 209 alin. 5 Cod procedură penală prevăd obligația prezenței unui avocat la momentul dispunerii acestei măsuri. Dacă persoana cercetată nu are un avocat ales i se va numi un avocat din oficiu.
Suspectul sau inculpatul va putea comunica cu avocatul ales sau numit din oficiu, discuția urmând a fi realizată în condiții de confidențialitate.
Integral aici:
