Practicienii în insolvenţă beneficiază de scutire de la plata taxelor datorate pentru operaţiunile efectuate de către OCPI, legea nedistingând situaţii particulare. Legislaţia aplicabilă: O.U.G. nr. 86/2006, art. 761
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani în data de 30.09.2022, sub nr. 11384/193/2022, reclamantul Cabinet Individual de Insolvenţă B.L., în calitate de lichidator judiciar al SC C. SRL, societate în faliment a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Botoșani solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce urmează a se pronunţa, să oblige pe acesta din urmă la plata/restituirea sumei de 52.303 lei încasată nelegal, sumă reprezentând plăţi nedatorate efectuate de SC C. SRL în contul pârâtului.
Prin sentinţa civilă nr. 1188 din 19.04.2023, pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. 11384/193/2022, s-a admis excepția prematurității introducerii acțiunii, invocată de intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Botoșani, prin întâmpinare și a respins acțiunea având ca obiect pretenții – plata lucrului nedatorată, formulată de reclamantul Cabinet Individual de Insolvenţa B.L. în contradictoriu cu intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Botoșani, ca fiind prematur introdusă.
Prin decizia nr. 404 A din data de 14 decembrie 2023, Tribunalul Botoşani – Secția a II-a civilă – a admis apelul formulat de către apelantul-reclamant soc. C. S.A. – societate în faliment, prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ B.L. Botoşani, împotriva sentinţei civile nr. 1188 din 19 aprilie 2023 pronunţată de Judecătoria Botoşani, în dosar nr. 11384/193/2022, în contradictoriu cu intimatul-pârât Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Botoşani; a anulat sentinţa apelată şi, în rejudecare, a dispus admiterea cererii și a obligat intimatul pârât la plata sumei de 52.303 lei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a promovat recurs pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, considerând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă, că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Reiterând situația de fapt dedusă judecății, apreciază că netemeinic şi nelegal a hotărât instanţa apel că plata tarifului apare ca o plată nedatorată şi că se impune restituirea sumelor achitate cu titlu nedatorat, rezultă că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, considerând că cererea de restituire motivată pe plata lucrului nedatorat nu se poate încadra în această instituţie de drept, întrucât lipseşte condiţia plăţii din eroare, cu atât mai mult cu cât reclamantul a arătat în mod clar că a înţeles să se conformeze sub rezerva contestării acestei plăţi şi nerecunoaşterii datoriei către ei, împrejurare în care s-ar fi impus activarea juridică a singurei căi avute de reclamant la dispoziţie, respectiv formularea cererii prevăzute de Ordinul nr. 16/2019 privind aprobarea tarifelor pentru serviciile furnizate de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi unităţile sale subordonate.
Mai mult decât atât, a precizat că, sub aspectul unei eventuale justificări a cererii pe temeiul „îmbogăţirii fără justă cauză” se relevă, de asemenea, neîndeplinirea condiţiei esenţiale a unei astfel de acţiuni în instanţă, respectiv cea a caracterului subsidiar reglementat de art. 1348 din Codul Civil „cererea de restituire nu poate fi admisă, dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acţiune pentru a obţine ceea ce îi este datorat”.
Or, din prevederile legale invocate, şi din expunerile lor, rezultă cu evidenţă că reclamantul avea obligaţia de a depune o cerere de reanalizare, în temeiul art. 6 din Ordinul nr.
16/2019 şi abia ulterior dreptul la o altă acţiune sub condiţia de a respecta procedura impusă expres de lege pentru a justifica solicitarea adresată instanţei de restituire a unei sume pe care acesta a plătit-o.
În continuare a redat dispoziţiile art. 6 din Ordinul nr. 16/2019, din interpretarea cărora se desprinde obligaţia depunerii unei cereri şi deci parcurgerea unei proceduri prealabile, rezultând că cererea de reanalizare este singurul /primul instrument juridic pe care legiuitorul l-a pus la îndemâna persoanei fizice /juridice prin care poate contesta şi/sau cere să se recalculeze/restituie suma fixată cu titlu de tarif, pe care o apreciază ca fiind nejustificat calculată /încasată.
Ca atare, a observat că doar instanţa de fond, temeinic şi legal a reţinut, în motivarea soluţiei sale, că : ” dreptul reclamantului Cabinet individual de insolvenţă B.L. de a solicita restituirea sumei de 52.303 lei nu este actual atâta timp cât acesta este condiţionat suspensiv de stabilitatea cuantumului tarifului pe care Oficiul de Cadastru şi Publicitate va trebui să îl încaseze pentru prestarea serviciilor de publicitate imobiliară solicitate de SC C. S.A. (eveniment viitor şi nesigur ca realizare), dat fiind că reclamantul nu este de acord cu tariful iniţial stabilit, apreciind că cererile sale ar fi scutite de la plata acestor tarife „… „aceasta a ales să achite, cu toate că era nemulţumită, iar apoi s-a adresat cu prezenta cerere, cu toate că prin Ordinul nr. 16/2019 (art. 6) se prevede în mod clar că există o cale administrativă de urmat împotriva modului de calcul al tarifului”…”această cerere de reanalizare a tarifului poate fi formulată şi în situaţia în care acesta a fost achitat”.
A mai subliniat că deşi stabilirea cuantumului şi verificarea plăţii tarifului nu sunt acte propriu-zise prevăzute de procedurile de publicitate imobiliară, acestea sunt strâns legate, fiind chestiuni prealabile care pot împiedica soluţionarea unei cereri de înscriere iar, soluţionarea unei eventuale contestaţii privind modul de stabilire a obligaţiei de plată şi a cuantumului tarifului, constituie fără îndoială un act care ţine, cel puţin în fază prealabilă, de competenţa exclusivă a comisiei OCPI, care se va putea pronunţa asupra acestei „contestaţii”.
De asemenea, a considerat că prin impunerea unei astfel de cerinţe, legiuitorul a intenţionat să-l protejeze pe cel care se consideră vătămat într-un drept recunoscut de lege, prin evitarea unui eventual proces în faţa instanţei de judecată, în cazul în care, în cadrul procedurii prealabile, autoritatea emitentă ar proceda la revocarea propriului act, însă este de asemenea recunoscut faptul că pentru nerespectarea dispoziţiilor referitoare la procedura prealabilă sancţiunea procesuală este inadmisibilitatea motivată de prematuritatea introducerii cererii (în cazul de faţă a cererii de restituire a tarifului).
Pe de altă parte, analizarea în cadrul procedurii prealabile a unor aspecte prezentate de persoana ce se consideră lezată dă posibilitatea îndreptării unor eventuale erori, de aceea se impune a se reţine că Legea nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Ordinului nr. 16/2019, cu modificările şi completările ulterioare, au natura unor norme derogatorii, cu caracter special.
Deci, se poate concluziona că ANCPI şi oficiile teritoriale prestează servicii de natura celui cerut de reclamant contra unui tarif, tarif ce se plăteşte anticipat şi că împotriva modului de stabilire a acestui tarif există o singură cale de atac, cea a cererii de reanalizare, regimul juridic fiind similar, în opinia lor, celui stabilit de OUG nr. 80/2013 în cazul taxelor judiciare de timbru datorate pentru cererile adresate instanţelor judecătoreşti care dispun în mod aproape identic:
„art. 39. (1) împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
….
(3) în cazul admiterii integrale sau parţiale a cererii de reexaminare, instanţa va dispune restituirea taxei de timbru total ori, după caz, proporţional cu reducerea sumei contestate.”
Consideră, de asemenea, că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material faţă de situaţiile distincte privind scutirile acordate de lege pentru diverse acţiuni, operaţiuni şi/ sau activităţi desfăşurate de practicienii în insolvenţă.
Faţă de interpretarea dată de instanţa de apel, respectiv de apelant în justificarea cererii sale de restituire a tarifului încasat pentru cererile de înscriere în evidenţele de publicitate imobiliară, a înţeles să reitereze susţinerile lor prin care au arătat că scutirea de la plata tarifelor pentru serviciile de recepţie a lucrărilor de cadastru şi cele de publicitate imobiliară este de strictă interpretare, în sensul că facilitatea este acordată în limitele şi condiţiile impuse de Lege.
Este adevărat că prin acte normative pot dispune cu privire la acordarea de facilităţi şi eventuale scutiri de la plata unor taxe or tarife, incluzând aici şi unele din tarifele de publicitate imobiliară , fără însă ca prin această să se poată înţelege că dispoziţiile art. 76^1 din OUG nr. 86/2006 s-ar putea interpreta ca fiind aplicabile tuturor tipurilor de cereri pe care lichidatorii judiciari/practicienii insolvenţă le-ar putea adresa oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară.
Prin această normă juridică este delimitat cadrul legal în care se poate dobândi, exercita, suspenda or poate înceta exercitarea profesiei, drepturile şi obligaţiile profesionale ale practicienilor în insolvenţă, atribuţiile organelor de conducere etc.
Făcând referire la dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, respectiv art. 15 alin. (1), normă cu caracter special, consideră că nu poate viza decât strict obiectul determinat pentru care a fost aprobată, dispoziţiile sale fiind aplicabile în limitele edictate, respectiv cele privitoarele la profesia liberală care la momentul respectiv necesita a fi reglementată într-o nouă formă, date fiind şi noile reglementări apărute cu privire la procedura insolvenţei, aprobate de Legea nr. 85 /2006.
Ca atare, interpretarea dată de ei este argumentată şi pe considerentele expuse în nota de fundamentare a legii de aprobare a OUG nr. 86/2006 în care se arată, citează:
„Caracterul reformator al modificărilor prevăzute prin respectiva lege atrage necesitatea amendării corespunzătoare a altor reglementări, dintre care o importanţă deosebită pentru aplicarea coerentă sistematică a legislaţiei insolvenţei prezintă normele ce asigură cadrul legal al desfăşurării activităţii practicienilor în reorganizare judiciară şi faliment.”
În justificarea opiniei că această categorie de solicitanţi nu va putea beneficia de scutirea de la plata tarifului pentru înscrierea în evidenţele de publicitate imobiliară pentru cererile formulate în favoarea persoanelor juridice pe care le reprezintă, învederează faptul că articolul invocat face parte integrantă dintr-o reglementare specială privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, spre deosebire de alte reglementări cuprinse în Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, sens în care a redat dispoziţiile art. 115 din actul normativ anterior menţionat.
Pe cale de consecinţă, a rugat instanţa de control judiciar să observe că prin aceste reglementări legiuitorul a prevăzut expres şi limitativ scutirile şi gratuităţile de care beneficiază administratorul judiciar / lichidatorul în exercitarea atribuţiilor sale, fără a se regăsi aici şi procedurile de înscriere ale debitorului în evidenţele de cadastru şi publicitate imobiliară.
În considerarea faptului că acţiunea a fost înregistrată în data de 30.09.2022, fără respectarea reglementărilor privind procedura prealabilă şi a faptului că excepţia invocată este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, a solicitat instanţei să dispună respingerea acţiunii formulate ca prematur introdusă, soluţia instanţei de fond fiind, în opinia lor, legală şi temeinică.
Or, contrar dispoziţiilor legale aplicabile, rejudecând cauza în apel, tribunalul a reţinut că reclamantul ar fi formulat o cerere de reanalizare prin însăşi cererea de reexaminare a încheierii de carte funciară, fără a avea în vedere faptul că, cererile de reexaminare au alt temei legal, respectiv dispoziţiile art. 31 alin. (2) care prevăd că : ” Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluţionează în termen de 20 de zile prin încheiere de către registratorul – şef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. În vederea soluţionării cererii de reexaminare, persoana interesată va putea completa dosarul cu documentele necesare, la solicitarea registratorului-şef.”
În concluzie, faptul că cererea de reanalizare a tarifului nu are acelaşi regim juridic/temei legal cu cererea de reexaminare conduce la concluzia că sunt date condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8, rezultând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Pentru motivele arătate, înţelege să solicite casarea Deciziei nr. 404A din 14 decembrie 2023 şi, în temeiul art. 501 alin. (3) din Codul de procedură civilă, după casare, ţinând seama de toate motivele invocate, a rugat păstrarea dispoziţiilor sentinţei civile nr. 1188 din 19 aprilie 2023, în sensul admiterii excepţiei prematurităţii şi respingerii acţiunii ca prematur introdusă.
În drept, şi-a întemeiat prezenta pe dispoziţiile legale invocate mai sus precum şi pe art. 483 şi următoarele din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor de recurs formulate, Curtea a constatat următoarele:
Intimata a invocat excepţia nulităţii recursului în considerarea neprezentării motivelor de nelegalitate pe care se bazează acesta. Temeiul nulităţii este reglementat de dispoziţiile art. 489 alin. 2 Cod de procedură civilă în cazul în care se prevede că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prev. de art. 488 Cod de procedură civilă. Or, în cauza dedusă judecăţii recurentul a invocat motivul de casare reglementat de prev. art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă constând în greşita aplicare a prev. art. 761 din OUG nr. 86/2006, art. 6 din Ordinul nr. 16/2019 şi art. 1348 Cod civil. Prin urmare, recursul formulat în cauză indică în mod clar motivul de casare dezvoltându-l corespunzător, astfel că, prin raportare la disp. art. 248 alin. 1 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondată excepţia nulităţii recursului.
În art. 761 din OUG nr. 86/2006 se prevede că „Pentru procedurile prevăzute de Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare, practicienii în insolvenţă sunt scutiţi de la plata taxelor privind operaţiunile efectuate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi de oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară – Birou Carte Funciară.”
Din cuprinsul acestui text rezultă până la evidenţă că practicienii în insolvenţă sunt scutiţi de la plata taxelor privind operaţiunile efectuate de Oficiul de Cadastru şi Publicitate imobiliară – Birou Carte Funciară, instanţa de apel făcând o justă aplicare a acestei norme prin intermediul soluţiei pronunţate.
Această soluţie se impune în condiţiile în care textul antereferit nu face trimitere la situaţii specifice în care acesta este aplicabil, astfel că instanţa de judecată nu poate face distincţie în legătură cu categoria operaţiunilor pentru care practicienii în insolvenţă beneficiază de scutire (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).
Motivul de nelegalitate invocat de către recurent referitor la greşita soluţionare a prematurităţii cererii adresate instanţei de judecată pentru neparcurgerea procedurii prev. la art. 6 din Ordinul nr. 16/2019 al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară privind aprobarea tarifelor pentru serviciile furnizate de A.N.C.P.I. şi instituţiile subordonate apare ca nefondat în raport de situaţia de fapt reţinută de către instanţa de apel. Astfel, instanţa de apel a reţinut că, potrivit notificării din data de 10.03.2022 adresată pârâtului, reclamantul a menţionat la punctul B că nu datorează taxe pentru operaţiunile efectuate, apreciind că este scutit în temeiul art. 761 din OUG nr. 86/2006. Mai mult, prin adresa nr. 4127/23.05.2023 emisă de către
O.C.P.I. Botoşani (f. 13 dosar apel) cererea de restituire a taxelor achitate de către reclamanta din prezenta cauză a fost respinsă. În concluzie, în acord cu cele reţinute de către instanţa de apel, reclamanta a uzat de disp.
art. 6 din Ordinul nr. 16/2019, astfel că în cauză acest motiv de recurs va fi înlăturat ca nefondat, tribunalul dând o justă soluţionare excepţiei prematurităţii.
De asemenea, motivul de nelegalitate derivat de greşita aplicare a prevederilor art. 1348
Cod civil, referitoare la caracterul subsidiar al cererii de restituire apare ca nefondat în condiţiile în care reclamantul nu a învestit instanţa cu o acţiune întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză, ci pe o acţiune întemeiată pe plata lucrului nedatorat, reglementată de disp. art. 1341 Cod civil. Prin urmare, acest text (art. 1348 Cod civil) este străin de natura litigiului dintre părţi, privind o altă instituţie de drept material, ce nu este aplicabilă în cauza dedusă judecăţii.
Pentru aceste motive, în baza art. 496 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
