În perioada 8-9 decembrie 2025 a avut loc, la București, Întâlnirea procurorilor șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel, întâlnire în cadrul căreia au fost dezbătute probleme de drept ce au generat practică judiciară neunitară printre care și cea a stabilirii onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală.
Din acest punct de vedere, cu ocazia Întâlnirii președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel din 3–4 iunie 2021, opinia INM, adoptată în majoritate de participanți, a fost în sensul că schimbarea de încadrare juridică prin încheiere anterioară soluționării fondului cauzei, în aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 250/2019, trebuie să aibă în vedere sensul restrâns al noțiunii de încadrare juridică desprins din dispozițiile art. 187 din Codul penal, respectiv: norma de incriminare incidentă, variantele infracțiunii (în cazul în care norma de incriminare stipulează o formă de bază sau asimilată, respectiv una sau mai multe variante agravante și/sau atenuante), forma infracțiunii (tentată, consumată, continuată) și forma de participație penală.
În raport de modificările dispozițiilor art. 281 alin. (4) și introducerea art. 386¹ din Codul de procedură penală, prin Legea nr. 201/2023, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023, s-a ridicat următoarea problemă juridică:
În practica judiciară s-a pus problema stabilirii onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, în cauzele aflate în procedura de cameră preliminară, în care inculpatul este trimis în judecată sub imperiul unei măsuri preventive. Această măsură se verifică la înregistrarea dosarului, în aplicarea art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală, și, eventual, periodic, în aplicarea art. 207 alin. (6) din Codul de procedură penală, în cadrul unor dosare asociate.
Într-o opinie, s-a apreciat că se impune plata onorariului apărătorului din oficiu atât pentru asistența juridică obligatorie acordată în procedura de cameră preliminară (dosarul a.1), cât și pentru cea acordată în cadrul verificării măsurii preventive (a1.1 și, eventual, a1.2, a1.3 etc.).
Într-o altă opinie, s-a apreciat că se impune plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu doar pentru asistența juridică obligatorie acordată în procedura de cameră preliminară (dosarul a.1).
A fost expusă opinia referentului în sensul celei de-a doua opinii. În acest sens, s-a arătat că, în procedura de cameră preliminară, se desemnează un singur avocat din oficiu, care asigură asistența juridică obligatorie a inculpatului pe tot parcursul acestei proceduri, inclusiv la termenele la care se pune în discuție legalitatea și temeinicia măsurii preventive. În consecință, urmează să fie acordat un singur onorariu la finalizarea procedurii de cameră preliminară, cel prevăzut de art. 5 alin. (1) lit. a)–c) din Protocol.
Opinia INM
În lipsa unei dispoziții contrare în vigoare, în cursul procedurii de cameră preliminară se desemnează un singur apărător din oficiu, care asigură asistența juridică a inculpatului pe tot parcursul acestei faze procesuale, inclusiv la termenele la care se pune în discuție legalitatea și temeinicia măsurii preventive sau se discută alte cereri ale inculpatului referitoare la aceeași măsură, căruia i se acordă un singur onorariu.
În cuprinsul art. 5 alin. (1) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistență judiciară și/sau reprezentare ori de asistență extrajudiciară, precum și pentru asigurarea serviciilor de asistență judiciară privind accesul internațional la justiție în materie civilă și cooperarea judiciară internațională în materie penală, încheiat la data de 08.02.2024 între Ministerul Justiției, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Uniunea Națională a Barourilor din România, sunt stabilite valorile onorariilor cuvenite avocaților pentru acordarea asistenței juridice a suspectului, inculpatului sau condamnatului, atunci când aceasta este obligatorie sau în situația în care organul de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară ori instanța de judecată apreciază că suspectul, inculpatul, persoana vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu și-ar putea face singură apărarea, precum și în alte cazuri prevăzute de lege în care se impune desemnarea unui avocat din oficiu.
Aceste valori sunt enumerate la lit. a)–q). Dispozițiile care au generat practică neunitară sunt:
pe de o parte, pct. a), b) și c), potrivit cărora onorariul pentru asistența juridică a inculpatului/fiecărui inculpat în cadrul procedurii de cameră preliminară, separat pentru prima instanță și, respectiv, pentru contestație, este în cuantum de 753 lei (când o persoană are calitatea de inculpat), 956 lei (când cel puțin două persoane au calitatea de inculpat) și 665 lei (când cel puțin cinci persoane au calitatea de inculpat);
pe de altă parte, pct. d), e) și f), potrivit cărora onorariul pentru asistența/reprezentarea juridică a fiecărui inculpat în fața judecătorului de drepturi și libertăți, la luarea, înlocuirea, revocarea, încetarea, prelungirea sau menținerea unei măsuri preventive, separat pentru prima instanță și, respectiv, pentru contestație, este în cuantum de 377 lei (când o persoană are calitatea de inculpat), 487 lei (când cel puțin două persoane au calitatea de inculpat) și 598 lei (când cel puțin cinci persoane au calitatea de inculpat).
Se observă că ultimele dispoziții, pct. d), e) și f), se referă exclusiv la asistența/reprezentarea juridică a inculpatului în fața judecătorului de drepturi și libertăți, cu ocazia discutării propunerilor și cererilor referitoare la măsurile preventive în faza urmăririi penale, nu și la asistența sau reprezentarea juridică în fața judecătorului de cameră preliminară ori a instanței de judecată, cu ocazia discutării acelorași măsuri.
Soluția se justifică prin faptul că, în aplicarea art. 272 alin. (2) din Codul de procedură penală, în faza urmăririi penale, procurorul dispune asupra cheltuielilor judiciare avansate de stat și plătite din fondurile Ministerului Public, mai puțin asupra celor ocazionate de procedurile desfășurate în fața judecătorului de drepturi și libertăți, care se plătesc din fondurile Ministerului Justiției. Asupra acestora din urmă dispune chiar judecătorul de drepturi și libertăți.
Această rațiune nu există în cazul cheltuielilor judiciare avansate de stat și plătite din fondurile Ministerului Justiției în procedura de cameră preliminară și, ulterior, în cursul judecății.
Participanții la întâlnire au agreat, în unanimitate, opinia INM, pentru argumentele prezentate în susținerea acesteia.
Partajează acest conținut:
