Incompatibilitate absolută în cazul unui judecător care are de soluționat recursul împotriva unei decizii în apelul declarat față de o sentință pe care el a pronunțat-o

Titlul problemei de drept: Existența cazului de incompatibilitate absolută prevăzut de art. 41 alin. (1) C. proc. civ. în ipoteza în care un judecător a pronunțat o hotărâre judecătorească într-o pricină, iar ulterior acestuia îi revine spre soluționare recursul/revizuirea/contestația în anulare promovate împotriva unei decizii pronunțate într-un apel/recurs/contestație în anulare/revizuire declarate împotriva hotărârii judecătorești pe care a pronunțat-o.

• Materia: civil
• Subcategoria: alte tipuri de cauze
• Obiect ECRIS: abținere
• Acte normative incidente: art. 41 alin. (1) C. proc. civ.
• Cuvinte cheie: abținere, incompatibilitate absolută, cale de atac

Opinia Institutului Național al Magistraturii:

Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepţia cazului în care este chemat să se pronunţe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanţa de apel sau, după caz, de recurs.

Ipoteza temei de dezbatere este aceea în care, de pildă, un judecător a pronunțat o decizie în apel, iar ulterior aceasta este recurată, fiind pronunțată o decizie în recurs de către un complet distinct; în continuare, împotriva acestei decizii pronunțate în recurs, o parte promovează revizuire sau contestație în anulare, cale de atac ce este repartizată spre soluționare unui complet de judecată din care face parte judecătorul care a pronunțat decizia din apel, judecător care, între timp, a promovat la instanța de recurs.

În cazul dat, opinăm că este incident cazul de incompatibilitate absolută reglementat de art. 41 alin. (1) C. proc. civ., pentru următoarele considerente punctuale:

• interpretarea literală a textului denotă faptul că judecătorul care a pronunțat o hotărâre prin care s-a soluționat cauza (indiferent de stadiul procesual în care a fost pronunțată hotărârea) nu poate judeca o cale de atac declarată în aceeași pricină;
• textul nu introduce vreo distincție în privința obiectului căii de atac, respectiv dacă acesta este reprezentat de însăși hotărârea pronunțată de către judecătorul respectiv sau de o altă hotărâre pronunțată într-o cale de atac declarată împotriva hotărârii pronunțate de către judecătorul incompatibil, făcând referire numai la identitatea de pricină în care s-a pronunțat hotărârea, astfel încât nici interpretul nu este îndrituit să distingă;
• raţiunile instituirii cazurilor de incompatibilitate absolută constau în a nu permite judecătorului să îşi controleze propria soluţie, pentru a nu lipsi procesul de garanţia efectuării unui control judiciar obiectiv, precum și în dezideratul garantării imparţialităţii judecătorului în etapa rejudecării pricinii, tocmai pentru ca acesta să nu fie tentat să pronunţe aceeaşi soluţie. În cazul dat, fundamentul instituirii incompatibilității se menține, întrucât se poate considera că judecătorul ar putea fi tentat să admită sau să respingă calea de atac în funcție de soluția pronunțată în calea de atac exercitată împotriva propriei hotărâri judecătorești.

În concluzie, opinia I.N.M. este aceea că în ipoteza în care un judecător a pronunțat o hotărâre judecătorească într-o pricină, iar ulterior acestuia îi revine spre soluționare recursul/revizuirea/contestația în anulare promovate împotriva unei decizii pronunțate într-un apel/recurs/contestație în anulare/revizuire declarate împotriva hotărârii judecătorești pe care a pronunțat-o, acesta este dator să se abțină, fiind incident cazul de incompatibilitate absolută prevăzut de art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

În unanimitate, participanții și-au însușit soluția expusă în opinia I.N.M., cu mențiunea formulată de anumite curți de apel în sensul că, în raport de cazul concret dedus soluționării, se poate reaprecia incompatibilitatea judecătorului respectiv.

Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea  președinților secțiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel – Timișoara, 5-6 martie 2020.