„Și mă întreb… A meritat?” Judecătorul Alin Ene, membru CSM, despre sacrificii și realitatea din justiția românească

Povestea lui Alin Ene nu este despre privilegii, ci despre sacrificii, muncă și responsabilitatea uriașă de a decide pentru viețile altora.

Într-o perioadă în care discursul public despre magistrați este tot mai dur, tot mai generalizant și adesea polarizant, există și o altă perspectivă: cea umană. Povestea lui Alin Ene, judecător și membru ales al CSM, reflectă parcursul multor magistrați din România care au pornit de jos și au ajuns să poarte pe umeri decizii ce pot schimba destine.

De la copilăria la sat la cariera în magistratură

Alin Ene a crescut într-un sat mic din România, într-o familie modestă. A învățat devreme ce înseamnă disciplina, munca și responsabilitatea.

La doar 11 ani, a salvat o colegă căzută într-un râu învolburat. Fără să stea pe gânduri, a sărit după ea și a scos-o la mal. A fost, după cum mărturisește, una dintre cele mai importante experiențe din viața sa. Poate primul moment în care a înțeles ce înseamnă să fii acolo pentru altcineva.

Drumul spre educație a început devreme. Din clasa a V-a a făcut naveta zilnic la oraș. Se trezea la ora 5 dimineața, indiferent de anotimp. Familia a făcut eforturi financiare majore pentru a-i susține studiile.

Sacrificiile din spatele succesului

Anii adolescenței și ai studenției nu au fost lipsiți de greutăți:

• familia a rămas, la un moment dat, cu un singur salariu minim pe economie;
• au existat perioade cu lipsuri reale;
• vacanțele și taberele nu au fost o opțiune;
• verile erau dedicate muncii în construcții pentru a strânge bani.

Pentru admiterea la Institutul Național al Magistraturii, a învățat intens, renunțând la mare parte din viața socială a unui student obișnuit. A reușit din a doua încercare.

În timpul INM, părinții s-au împrumutat cu dobânzi mari pentru a-i asigura chiria. Ulterior, a obținut primul post de judecător stagiar la sute de kilometri de casă.

Ce înseamnă, în realitate, munca unui judecător în România

Pentru publicul larg, activitatea unui judecător poate părea abstractă. În realitate, presupune:

• zeci sau chiar sute de dosare într-o singură ședință;
• ore întregi de audiere și deliberare;
• redactarea motivărilor în afara programului;
• responsabilitatea de a decide asupra unor situații care afectează profund viețile oamenilor.

Există zile de permanență cu 80–100 de dosare. Ședințe care încep dimineața și se încheie seara. Weekenduri petrecute studiind cauze pentru următoarea ședință.

Un judecător nu salvează vieți de la moarte, dar poate salva oameni de la nedreptate. Iar pentru cei implicați, diferența este uriașă.

Salariul unui judecător și dezbaterea publică

În contextul dezbaterilor din 2025 privind salariile magistraților, Alin Ene a vorbit deschis despre venitul său – aproximativ 13.000 de lei lunar.

Este un salariu peste media națională. Însă în spatele acestei cifre se află:

• peste un deceniu de studii și examene dificile;
• incompatibilități și restricții profesionale;
• imposibilitatea de a desfășura alte activități remunerate;
• o presiune publică constantă.

Problema semnalată nu este existența unei dezbateri, ci generalizarea. Etichetarea tuturor judecătorilor drept „corupți” sau „privilegiați” afectează încrederea în justiție și în oamenii din sistem.

Costul personal al unei profesii sub presiune

Dincolo de profesie, există viață personală. Familie. Copil.

Există weekenduri petrecute la birou în loc de parc. Zile de ninsoare în care copilul își dorește la sanie, iar părintele trebuie să motiveze hotărâri și să pregătească zeci de dosare pentru săptămâna următoare.

Întrebarea firească este: merită?

Este o întrebare pe care mulți magistrați și-o pun. Mai ales într-un climat public tensionat, în care profesia este adesea criticată în bloc.

De ce aleg unii judecători să rămână în sistem

Răspunsul, în cazul lui Alin Ene și al multor colegi de breaslă, ține de sensul profesiei.

Fiecare hotărâre contează pentru cineva. Fiecare dosar reprezintă o poveste reală. Uneori, fără să știi, schimbi direcția unei vieți.

Povestea sa nu este una singulară. Este reprezentativă pentru mulți judecători din România care au muncit ani la rând pentru a ajunge în sistem și care continuă să își facă meseria, în ciuda presiunilor și etichetelor.