SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a fost sesizată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile care să soluționeze o situație referitoare la măsurile asigurătorii. Concret, Curtea de Apel Alba Iulia a cerut instanței supreme să interpreteze art. 250 ind.2 din Codul de procedură penală, în sensul de a stabili care este natura juridică a termenului de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv 1 an în cursul judecăţii, în cadrul căruia este necesară verificarea periodică a subzistenţei temeiurilor care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii.
Sesizare formulată de Curtea de Apel Alba Iulia, într-un dosar care are ca obiect principal verificare măsuri asiguratorii, și a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție pe 8 aprilie.
Conținutul sesizării prealabile:
Interpretarea art. 250 ind.2 din Codul de procedură penală, respectiv: care este natura juridică a termenului de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv 1 an în cursul judecăţii, în cadrul căruia este necesară verificarea periodică a subzistenţei temeiurilor care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii.
Text legal incident:
art. 250 ind.2 din Codul de procedură penală: ”În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător.”
În ceea ce privește utilitatea unei interpretări unitare oferite de Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Alba Iulia a arătat că aspectul lacunar al formulării textului art. 250 ind. 2 din Codul de procedură penală a condus Ia dezvoltarea unei adevărate instituții sui generis, adiacentă prevederii legale, ce a făcut obiectul unor discuții de practică neunitară.
”Introducerea acestui text legal, cum bine rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 6/2021, a fost generată de practica CEDO, care a sancționat lipsa analizării proporționalității menținerii măsurii pentru durate de timp extrem de lungi, însă nu a impus niciodată termene în care să se efectueze verificarea din oficiu, aprecierea aparținând organelor judiciare. Legiuitorul nostru a optat pentru o soluție mai puțin permisivă și a impus termene limită printr-o reglementare incompletă”, a arătat Curtea de Apel Alba Iulia.
DOCUMENT – Textul complet al încheierii de sesizare prin mecanismul întrebării prealabile:
Partajează acest conținut:
