SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de Parchetul General cu un recurs în interesul legii vizând ”interpretarea art. 45 alin. 5 din Codul penal, privind modalitatea de impunere a pedepsei accesorii în cadrul concursului de infracțiuni”. Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Supremă pe 16 iunie și arată că în jurisprudența actuală sunt evidențiate două orientări în această situație.
Potrivit sesizării formulate de Parchetul General, într-o primă orientare, în materia tratamentului penal al concursului de infracțiuni, impunerea pedepsei accesorii presupune o dublă referire la aceasta: mai întâi se aplică pe lângă o pedeapsă principală inițială și apoi pe lângă pedeapsa principală rezultantă.
Instanțele au reținut că, potrivit art. 45 alin. 1 și 5 din Codul Penal, în materia tratamentului penal al concursului de infracțiuni, se stabilesc pentru infracțiunile concurente nu doar pedepse principale, ci și pedepse complementare și pedepse accesorii. Numai după ce pedepsele complementare și cele accesorii se stabilesc pe lângă o pedeapsă principală inițială, acestea se aplică pe lângă pedeapsa principală rezultantă.
În cea de-a doua opinie jurisprudențială, în materia tratamentului penal al concursului de infracțiuni impunerea pedepsei accesorii presupune o unică referire la aceasta, respectiv aplicarea pedepsei accesorii pe lângă pedeapsa principală rezultantă.
Instanțele au aplicat pedeapsa complementară și cea accesorie, direct, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, corespunzătoare concursului de infracțiuni, fără să fi fost stabilite pe lângă vreuna dintre pedepsele principale corespunzătoare vreuneia dintre infracțiunile concurente, arată Parchetul General.
Jurisprudența ÎCCJ, plecând de la regulile de sancționare a concursului de infracțiuni, în procesul de individualizare a sancțiunilor aplicate în cauzele penale, a reținut că, în mod obligatoriu, acesta parcurge două etape, respectiv stabilirea pedepselor pentru fiecare infracțiune concurentă și apoi contopirea lor într-o pedeapsă rezultantă. Cum pedepsele complementare au un caracter secundar, dependent, neputându-se aplica singure, ele acționând numai alăturate unei pedepse principale, rezultă că acestea, în procesul individualizării sancțiunii, vor urma aceeași cale ca cea prevăzută pentru pedepsele principale.
Chiar dacă deciozia menționată relevă modalitatea de aplicare a pedepselor complementare în cazul concursului de infracțiuni, dat fiind faptul că art. 45 alin. 5 din Codul penal face trimitere la art. 45 alin. 1 și 2 din același cod,. Regula stabilită în cuprinsul acesteia este valabilă și în cazul pedepselor accesorii.
DOCUMENT – Recursul în interesul legii formulat de Parchetul General:
Partajează acest conținut:
