Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a admis, luni, un recurs în interesul legii, formulat de Curtea de Apel Iași în legătură cu interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 174 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Astfel, Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii a stabilit că procedura insolvenţei nu poate fi închisă înainte de soluţionarea prin hotărâre definitivă a acţiunii de atragere a răspunderii pentru intrarea în insolvenţă, formulată în temeiul art. 169 din Legea nr. 85/2014.
Decizia nr. 27 a ÎCCJ – Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii:
Admite recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Iaşi şi, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 174 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 173 alin. (2), precum şi ale art. 180 din aceeaşi lege, stabileşte că:
Procedura insolvenţei nu poate fi închisă înainte de soluţionarea prin hotărâre definitivă a acţiunii de atragere a răspunderii pentru intrarea în insolvenţă, formulată în temeiul art. 169 din Legea nr. 85/2014.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2022.
Problema de drept care a generat practică judiciară neunitară
Problema de drept rezolvată neunitar a apărut în cadrul contestațiilor împotriva raportului cu propunerea de închidere a procedurii, întocmit de practicianul în insolvență, dar și în calea de atac a apelului împotriva hotărârii judecătorului sindic de închidere a procedurii, în ceea ce privește posibilitatea închiderii acestei proceduri înainte de rezolvarea definitivă a acțiunii de atragere a răspunderii personale a organelor de conducere, acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014. Întrucât acțiunea de atragere a răspunderii personale este formulată, în general, în cazurile în care pasivul debitorului în insolvență nu poate fi acoperit din bunurile identificate în procedură, temeiul închiderii este cel reglementat de art. 174 din Legea nr. 85/2014.
”În interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale menționate, în practica instanțelor judecătorești s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la posibilitatea închiderii procedurii insolvenței, cât timp nu s-a soluționat definitiv acțiunea de atragere a răspunderii pentru intrarea în insolvență, formulată în temeiul art. 169 din Legea nr. 85/2014”, se arată în hotărârea Curții de Apel Iași prin care ÎCCJ a fost sesizată cu un recurs în interesul legii.
Într-o primă orientare jurisprudențială, se apreciază că nesoluționarea definitivă a acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 nu împiedică închiderea procedurii insolvenței. Potrivit acestei opinii, se reține că acțiunea de atragere a răspunderii nu poate fi, într-adevăr, promovată după închiderea procedurii insolvenței, dar, dacă a fost înregistrată înainte de acest moment, ea se soluționează și după închiderea procedurii.
În a doua orientare jurisprudențială, se consideră că, pentru închiderea procedurii insolvenței, nu este suficient să fie îndeplinite cerințele legii (în averea debitorului nu există bunuri ori acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare), ci trebuie ca acțiunea de atragere a răspunderii să fie definitiv soluționată.
DOCUMENT – Textul recursului în interesul legii formulat de Curtea de Apel Iași:
Partajează acest conținut:
