Potrivit dispozițiilor art. 599 alin. (3) C.proc.pen., în situația în care condamnatul contestator își exprimă manifestarea de voință, într-o procedură publică și contradictorie, în fața
instanței de judecată în sensul că își retrage contestația la executare, această manifestare dobândește caracter irevocabil după ce a fost consfințită prin sentința penală pe care o pronunță instanța de fond și, astfel, nu se mai poate reveni asupra acesteia în calea de atac a contestației.
Prin sentința penală nr. x din data de 15 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/39/2021, s-a luat act de retragerea contestației la executare formulate de contestatoarea A, CNP 2510719335004, domiciliată în mun. Suceava, str. Tineretului nr. 3, bl. 38, sc. D, ap. 7, jud. Suceava.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că pe rolul Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori a fost înregistrată sub nr. x/39/2021 din data de 27.10.2021 cererea formulată de contestatoarea A intitulată de către aceasta contestație pentru somație pe nedrept.
Alăturat cererii contestatoarea a atașat mai multe înscrisuri printre care și somația emisă de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/39/2021 la data de 11.10.2021 privind suma de 200 de lei, cheltuieli judiciare către stat, stabilite prin încheierea penală nr. x din 8.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/39/2021, definitivă, motiv față de care la înregistrarea cererii aceasta a fost calificată ca fiind contestație la executare.
În motivarea contestației, contestatoarea A a prezentat motive ample de fapt ce nu au putut clarifica obiectul cauzei, nefiind indicate temeiurile în drept ale cererii. Pentru clarificarea obiectului cererii la termenul de 3.11.2021, instanța a solicitat de la contestatoare relații în acest scop. Legal citată și prezentă în fața instanței la data de 31.01.2022, asistată de apărător ales, contestatoarea A a arătat că cererea vizează aspecte civile și nu penale, motiv pentru care a înțeles să își retragă contestația la executare formulată în cauză, manifestare de voință ce a fost consemnată în declarația atașată separat la dosarul cauzei.
Față de manifestarea de voință a contestatoarei prin raportare la dispozițiile art. 599 alin. (3) Cod procedură penală, Curtea a luat de retragerea contestației la executare formulate de
contestatoarea A,. Împotriva acestei sentințe penale a declarat contestație contestatoarea A. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția Penală la data de
03.03.2022, fiind fixat termen de judecată la data de 23 februarie 2022, cu citarea contestatoarei.
Examinând contestația formulată de contestatoarea A, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Se constată că la instanța de fond la termenul de judecată din data de 31.01.2022, contestatoarea A fiind prezentă personal și asistată de apărător ales și-a manifestat voința în sensul
retragerii contestației la executare, astfel cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, întrucât vizează chestiuni ce țin de dreptul civil și nu de drept penal, luându-i-se în acest sens o declarație care se află atașată la dosarul instanței de fond.
Potrivit dispozițiilor art. 599 alin. (3) C.proc.pen., în cazul formulării unei contestații laexecutare, cererea poate fi retrasă de condamnat sau de procuror, când este formulată de acesta. Din interpretarea acestui text de lege, rezultă, în mod clar, că manifestarea de voință în sensul retragerii contestației la executare este irevocabilă, având în vedere că instanța ia act de această manifestare de voință, fără a mai analiza pe fond cererea de contestație la executare. Altfel spus, prin manifestarea de voință în sensul retragerii cererii formulate, condamnatul contestator renunță expres la soluționarea cererii sale de către instanța de judecată într-o procedură publică și contradictorie, iar această manifestare dobândește caracter irevocabil după ce a fost consfințită prin sentința penală pe care o pronunță instanța de fond și, astfel, acesta nu mai poate reveni asupra acesteia în calea de atac a contestației.
În același sens s-a statuat și prin decizia nr. 34/2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 368/30.05.2007, prin care s-a stabilit că instanța investită cu soluționarea cererilor de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detențiunii pe viață, de revizuire și contestație la executare, în cazul retragerii acestora, urmează să ia act de această manifestare de voință.
Înalta Curte văzând, pe de o parte, poziția contestatoarei A în sensul retragerii căii de atac, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, constată că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, Înalta Curte a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea A împotriva sentinței penale nr. 9 din data de 15 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/39/2021.
Partajează acest conținut:
