Avocatul Dicu Levente Zsolt din Baroul Satul Mare și București a lansat o opinie privind modificările fiscale ce impactează avocații și atitudinea UNBR.
<<În fapt a existat și există în continuare discuții pretins academice și nu numai, în ceea ce privește poziția, rolul și rostul avocatului atât în sistemul juridic cât și în societatea românească.
Poziția sa însă poate fi “dedusă” și din câteva aspecte “vizibile” precum amplasarea mesei/pupitrului său din sălile de judecată, înălțimea lor față de cea a celorlalți participanți la proces, etc.
Rolul său teoretic este definit în codurile de procedură însă aceasta este doar o proiecție virtuală. Practic, e un “claun” care în zilele sale fericite și norocoase devine un simplu figurant pe scena larga în care apare deloc datorită importanței, mai mult a reglementărilor care stabilesc obligativitatea participării sale.
Are totuși și un alt rol utopic, în care potrivit scenariului idealist este apărătorul drepturilor tuturora din societate. Acest rol însă privește doar un avatar care poate fi jucat doar în matrix, lume despre care toți vorbesc pentru că e PC, însă în realitate e cu totul altfel. Cu toate astea deseori e indispensabil și contribuie și cu bani la buget.
Faptul că e uneori indispensabil e un dar de care este inconștient peste măsură. Și eventual în puținele cazuri când alege totuși pastila albastră apar și roboții….
Dar când vine însă vorba de bani lucrurile se schimbă, chiar radical. Trebuie să dea, și cât mai mult și față de oricine din societate.
Pot să fac statistici și calcule în orice domeniu economic însă tot îmi dă cu virgulă dacă e să aplic presupusul echilibru universal/constituțional.
Teoretic toți suntem egali în fața legii, toți suntem beneficiarii acelorași drepturi însă de la tata Stalin în coace (sau chiar de mai de mult) am învățat că unii sunt mai egali decât alții.
Constituția cică ne garantează egalitatea de șanse, tratament etc…însă vine eternul și omnipotentul nostru guvern care ne demonstrează nonșalant contrariul.
Nu am reușit să identific nicio activitate economică căreia să îi fie limitat mai mult dreptul la deducere. Însă la capitolul cotele de impozitare lucrurile stau altfel respectiv invers proporțional.
Noile cote sunt exponențial mai mari față de cele de până acum putând pe ușor dubla nivelul anterior. Într-o breasla șubrezită, departe de a fi omogenă iar de solidaritate sa nici nu mai pomenim, toata lumea stă și așteaptă…ceva de la cineva…altcineva.
Cu toata reprezentatea în parlament am rămas la fel de nefertili, iar forumul suprem de conducere steril de fapt ca întotdeauna.
“O zi fără avocați” cu recomandarea UNBR îmi aduce a sloganul pastelor de dinți. Pe semne rămâne cum am stabilit și dăm înainte fără busolă. Trăiască vremea în care ne-am nascut!
Dicu Levente Zsolt.>>
