Material realizat de Ovidiu Kalman Mureșan Silaghi – avocat partener Societatea civilă de avocați Mureșan-Silaghi
Potrivit art. 197 din Codul penal, ”punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinți sau de orice persoană în grija căreia se află minorul, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi”.
Conform Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, prin abuz asupra copilului se înțelege orice acțiune voluntară a unei persoane care se află într-o relație de răspundere, încredere sau de autoritate față de acesta, prin care sunt periclitate viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, și se clasifică drept abuz fizic, emoțional, psihologic, sexual și economic.
Alienarea parentală este o formă de abuz emoțional, deoarece:
- copilul este responsabilizat prematur;
- minorului i se pretinde să memoreze o mare varietate de neajunsuri suferite din partea celuilalt părinte, să aducă acestuia false acuzații de abuz;
- intervine supraprotecția copilului;
- cel mic e făcut să creadă că orice contact cu părintele este periculos;
- creează anxietate copilului și accentuează dependența acestuia de părintele alienator.
Practic, alienarea parentală este o tulburare a copilului care, în contextul divorțului dintre părinți, devine excesiv de preocupat de criticarea unuia dintre părinți, denigrările fiind exagerate sau nejustificate.
În acest context, alienarea parentală poate să constituie, în opinia noastră, elementul material al laturii obiective a infracțiuniii prevăzute și pedepsită de art. 197 din Codul penal – ”punerea în primejdie gravă a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului sau tratamente de orice fel” (acțiuni sau inacțiuni). Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a minorului (infracțiune de pericol concret).
Pentru a fi dovedită legătura de cauzalitate a laturii obiective, aceasta trebuie să existe între faptă și urmarea imediată. Or, pentru a proba acest aspect, mai ales când vine vorba de alienarea parentală, apreciem că doar o expertiză psihologică a minorului, în sensul art. 172 și următoarele din Codul de procedură penală, este în măsură a proba acest aspect.
Un element important îl reprezintă și audierea minorului, mai ales când vine vorba de aspectele arătate mai sus. Opinia noastră este că minorul trebuie audiat de organul judiciar în condițiile art. 124 alin. 2 din Codul de procedură penală, respectiv audierea acestuia să fie efectuată fără a fi prezent niciunul dintre părinți. Logica este simplă, deoarece audierea minorului nu trebuie să fie influențată de prezenta unuia dintre părinți.
Astfel, audierea acestuia poate fi efectuată în prezența unui reprezentant al autorității tutelare și sub nicio formă în prezența părintelui alienator, care, în mod evident, va influența declarația minorului ascultat de organul judiciar.
CITIȚI, de același autor: Vicii tehnice ale cinemometrului tip pistol | Jurisprudență – Cinemometru tip pistol | ”Doar peștele mai mare contează” – Radar tip pistol | Vicii tehnice de utilizare – Recalcularea alcoolemiei în cursul urmăririi penale – Competența materială a DIICOT și în cazul reunirii facultative
Comments 1