Ministerul Justiției, în parteneriat cu Ministerul Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), a elaborat un set amplu de propuneri de modificare a Legii insolvenței nr. 85/2014, care urmează să fie incluse în cel de-al doilea pachet de reforme.
Proiectul are ca obiectiv eficientizarea procedurilor de insolvență și de prevenire a insolvenței, în vederea creării unui climat economic sănătos și credibil, dar și pentru a contribui la reducerea deficitului bugetar printr-o colectare mai bună a creanțelor statului.
Astfel, în Planul Bugetar-Structural Național 2025–2031, în cadrul reformei administrării sistemului fiscal, este prevăzută actualizarea normelor specifice insolvenței, cu scopul de a reduce gap-ul de TVA și de a atrage răspunderea administratorilor legali care introduc în mod voit în insolvență societăți mici și mijlocii cu datorii fiscale semnificative, iar apoi le duc în faliment.
În primul rând, se urmărește consolidarea regimului răspunderii administratorilor pentru aducerea societăților în stare de insolvență. Pentru aceasta, raportul de evaluare a cauzelor care au condus la insolvență va trebui să fie mai riguros, astfel încât creditorii – inclusiv creditorul fiscal – să aibă la dispoziție instrumente mai solide pentru a fundamenta și declanșa acțiuni în răspundere.
În plus, răspunderea nu va mai privi doar administratorii formali, ci și pe cei de facto, adică persoanele care impun efectiv deciziile financiare și operaționale.
Totodată, administratorii care au fost găsiți vinovați de intrarea unei firme în insolvență vor avea interdicția de a fonda noi societăți timp de cinci ani, măsură ce va fi înregistrată în Registrul Comerțului și accesibilă publicului.
Aceeași interdicție se va aplica și în cazul ocupării funcțiilor de conducere, atât pentru administratorii formali, cât și pentru cei de facto.
În plus, proiectul reglementează expres un caz distinct de atragere a răspunderii, acela al vânzării bunurilor către afiliați în frauda creditorilor, și instituie o prezumție legală conform căreia nedepunerea situațiilor financiare și a declarațiilor fiscale echivalează, până la proba contrară, cu neținerea contabilității conform legii.
Un alt obiectiv important al reformei vizează creșterea gradului de recuperare a impozitelor și taxelor de la societățile aflate în insolvență, printr-un nivel mai ridicat de transparență și prin consolidarea drepturilor creditorilor. Debitorii și administratorii judiciari vor fi obligați să justifice temeinic orice prioritizare a plății anumitor creanțe, iar ANAF va fi notificată cu 15 zile înainte de deschiderea unei proceduri.
Totodată, rapoartele și planurile de reorganizare vor fi comunicate electronic tuturor creditorilor care solicită acest lucru, rapoartele administratorilor sau lichidatorilor vor trebui să fie mai detaliate, iar tabelele de creanțe vor conține informații suplimentare. Se introduce și o clarificare a rolului administratorului concordatar în elaborarea listei creanțelor și o definire explicită a noțiunii de „afiliat”, în sensul Legii insolvenței.
Mai mult, numărul creditorilor afiliați din comitetul creditorilor va fi limitat la o proporție de maximum 1 din 7.
Pentru a reduce durata procedurilor, autoritățile propun mai multe soluții concrete.
Administratorul judiciar va trebui să verifice periodic situația financiară a debitorului și să propună, atunci când este cazul, trecerea rapidă în faliment, fie în perioada de observație, fie pe durata executării planului de reorganizare. De asemenea, bunurile vor fi valorificate prin licitație publică potrivit Codului de procedură civilă, dacă procedurile decise de creditori nu duc la vânzarea acestora într-un termen rezonabil.
O altă modificare prevede închiderea procedurii insolvenței de îndată ce judecătorul-sindic constată îndeplinirea obligațiilor asumate prin plan, chiar dacă există creanțe curente contestate, atâta timp cât acestea nu amenință viabilitatea societății. În paralel, va fi dezvoltată și pusă în funcțiune cu prioritate o platformă informatică pentru desemnarea aleatorie a administratorilor sau lichidatorilor judiciari de către instanțe. În plus, atribuțiile practicienilor în insolvență vor fi completate, pentru a încuraja închiderea rapidă și eficientă a dosarelor.
„În proiectul de lege care va fi promovat în perioada imediat următoare sunt propuse soluții pentru atingerea obiectivelor stabilite în Planul Bugetar-Structural Național:
1.Consolidarea regimului răspunderii administratorilor pentru aducerea societății în stare de insolvență. În acest scop, sunt propuse:
- cerințe mai stricte de elaborare a raportului de evaluare a stării debitorului şi a cauzelor ce au condus la insolvență, pentru a facilita creditorilor, inclusiv creditorului fiscal, fundamentarea şi declanșarea acțiunii în răspundere a administratorilor;
- acțiunea în răspundere nu mai vizează doar administratorii formali, ci şi administratorii de facto (care impun decizia financiară şi operațională a societății);
- interdicția de a fonda societăți pe o perioadă de 5 ani, ca efect al hotărârii de atragere a răspunderii, interdicție care se înregistrează în Registrul Comerțului, informația fiind astfel accesibilă publicului;
- extinderea interdicției ocupării funcției de administrare/conducere și la administratorul de facto;
- administratorul și administratorul de facto împotriva cărora s-a introdus o acțiune în atragerea răspunderii nu pot avea calitatea de administrator special;
- reglementarea unui caz distinct de atragere a răspunderii: vânzarea bunurilor ca ansamblu independent către afiliați în frauda creditorilor;
- instituirea unei prezumții potrivit căreia nedepunerea situațiilor financiare şi a declarațiilor fiscale prezumă, până la proba contrară, neținerea, conform legii, a contabilității.
2. Creșterea gradului de recuperare a impozitelor și taxelor ce revin societăților aflate în insolvență, prin asigurarea unui nivel mai înalt de transparență a procedurii în raport cu creditorii, cu scopul de a facilita exercitarea remediilor procesuale împotriva practicilor de manipulare a votului și a tendințelor de tergiversare a procedurii. În acest scop, sunt propuse:
- instituirea obligaţiei debitorului/administratorului judiciar de a prezenta motivele temeinice şi circumstanţele exceptionale ce pot justifica prioritizarea plăţii anumitor creanţe curente, ca excepție de la principiul plăţii creanțelor curente, potrivit scadentei;
- notificarea creditorului fiscal în legătură cu intenția de deschidere a procedurii se va face de către debitor cu 15 zile înainte de depunerea cererii;
- comunicarea electronică a rapoartelor și planului de reorganizare către toți creditorii care solicită;
- rapoarte actualizate mai detaliate ale administratorului judiciar/lichidatorului judiciar;
- includerea de informații suplimentare în tabelul creanțelor;
- clarificarea obligațiilor administratorului concordatar în elaborarea listei creanțelor în concordat;
- definirea conceptului de afiliat (persoane strâns legate de debitor), în sensul Legii insolvenței;
- număr limitat de creditori afiliați în comitetul creditorilor (1/7).
3. Reducerea duratei procedurii insolvenței, prin măsuri concrete, cu efect imediat. În acest scop, sunt propuse:
completarea atribuțiilor practicienilor în insolvență, pentru a încuraja închiderea rapidă și cât mai eficientă a procedurilor de insolvență,
verificarea periodică de către administratorul judiciar a stării financiare a debitorului, pentru a propune, de îndată, dacă este cazul, intrarea în faliment, în perioada de observație sau pe durata executării planului;
valorificarea bunurilor prin licitație publică, potrivit Codului de procedură civilă, dacă vânzarea, potrivit regulamentului de vânzare stabilit de creditori, nu conduce la vânzarea bunului într-un termen determinat;
închiderea procedurii insolvenței odată cu constatarea de către judecătorul-sindic a îndeplinirii tuturor obligațiilor de plată asumate prin planul confirmat, chiar dacă există una sau mai multe creanțe curente, care nu sunt certe, în cazul în care cuantumul cumulat al acestora nu este de natură a determina o stare de dificultate financiară sau de a genera iminența insolvenței ori de a afecta viabilitatea întreprinderii debitorului (caz în care dosarele asociate sunt trimise spre soluționare instanței competente, potrivit dreptului comun);
dezvoltarea și operaționalizarea în regim prioritar a unei platforme informatice pentru desemnarea aleatorie a administratorului /lichidatorului judiciar de către judecătorul-sindic.” se arată în comunicatul de presă.
