În cazul infracţiunilor contra libertăţii şi integrităţii sexuale, săvârşite faţă de un minor, termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la data când acesta a devenit major.
În situaţia în care instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, calculând termenul de prescripţie de la data săvârşirii faptei şi nu de la data când minorul a devenit major, instanţa de casare va admite recursul în casaţie al parchetului, va casa hotărârea atacată şi va dispune rejudecarea de către instanţa de apel.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 244/RC din 17 aprilie 2024
I. Prin sentinţa penală nr. 512 din data de 05.07.2023, pronunţată în dosarul nr. x/299/2022, Judecătoria Sectorului 1 București, Secția penală, a hotărât următoarele:
În temeiul art. 113 alin. (2) C.pen. şi art. 114 alin. (2) lit. b), C.pen., rap. la art. 124 alin. (1) şi (2) C.pen., cu referire la art. 218 alin. (1) şi 3 lit. c) C.pen. şi cu reţinerea art. 396 alin. (10) C.proc.pen., a aplicat inculpatului A. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol (fapta din data de 18.09.2016, persoana vătămată B.).
În temeiul art. 397 alin. (1) C.proc.pen., rap. la art. 20 C.proc.pen. și art. 25 alin. (1) C.proc.pen., cu referire la art. 1349, art. 1357, art. 1358, art. 1381, art. 1385 şi art. 1391 C. civ, a admis acţiunea civilă exercitată de persoana vătămată B., prin reprezentant legal C. şi a obligat inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 5000 euro, contravaloarea în lei la data plății efective, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 249 alin. (1), (2), (5)-(7) C.proc.pen., a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile identificabile aparţinând inculpatului A. până la concurenţa sumei de 5.000 euro.
În fapt, la data de 18.09.2016, în jurul orei 17.00, în timp ce se aflau pe un teren viran la intersecția străzii (…) cu str. (…), Sector 1, prin constrângere și profitând de imposibilitatea de a se apăra, dată fiind vârsta fragedă a lui B., născut la data de 31.05.2010, inculpatul A. a întreținut acte sexuale orale cu persoana vătămată B., constând în aceea că i-a introdus organul genital în gură acestuia.
II. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A.
Inculpatul prin intermediul apărătorului său ales, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei apelate şi, rejudecând, să se dispună o nouă individualizare a pedepsei în sensul aplicării unei măsuri neprivative de libertate.
Prin decizia penală nr. 1602/A/17.10.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, în dosarul nr. x/299/2022, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C.proc.pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 512 din data de 05.07.2023, pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 București, Secţia penală, în dosarul nr. x/299/2023.
În temeiul art. 396 alin. (1), (6), rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C.proc.pen., a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de viol (fapta din data de 18.09.2016, persoana vătămată B.), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
III. Împotriva deciziei penale nr. 1602/A/17.10.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, în dosarul nr. x/299/2022, a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Prin cererea formulată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C.proc.pen., prin prisma căruia a arătat faptul că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale faţă de inculpatul A.
În acest sens, s-a arătat că prin sentinţa penală nr. 512 din data de 05.07.2023, pronunţată în dosarul nr. x/299/2022, Judecătoria Sectorului 1 București, în temeiul art. 113 alin. (2) C.pen. şi art. 114 alin. (2) lit. b) C.pen., rap. la art. 124 alin. (1) şi (2) C.pen., cu referire la art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) C.pen. şi cu reţinerea art. 396 alin. (10) C.proc.pen., a aplicat inculpatului A. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol (fapta din data de 18.09.2016, persoana vătămată B.).
În ceea ce priveşte fondul cererii, s-a invocat faptul că, în mod greşit, instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpat, apreciind că, raportat la data săvârşirii faptei, 18.09.2016, s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, în condiţiile în care, potrivit art. 154 alin. (4) C.pen., în cazul infracţiunilor contra libertăţii şi integrităţii sexuale, săvârşite faţă de un minor, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când acesta a devenit major, iar dacă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescripţie începe să curgă de la data decesului.
S-a mai precizat că alin. (4) al art. 154 C.pen. a fost modificat prin O.U.G. nr. 18/2016, în vigoare din 23.05.2016.
Cum persoana vătămată îndeplineşte vârsta majoratului la data de 31.05.2028, termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la această dată, nu de la data săvârşirii infracţiunii, motiv pentru care a apreciat că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal. Concluzionând, a solicitat admiterea recursului în casaţie, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei de către instanţa de apel.
Examinând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C.proc.pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C.proc.pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 21.02.2024, Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanţa care a judecat apelul, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C.proc.pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale în cazul inculpatului A. pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) C.pen.
În acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în considerentele hotărârii atacate că în cauză, raportat la efectele Deciziilor nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022, pronunțate de către Curtea Constituţională, legea penală mai favorabilă inculpatului este, în mod global, Codul penal, în reglementarea cuprinsă între data de 25 iunie 2018 (când a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018) și data de 30 mai 2022 (când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 71/2022), perioadă în care nu a existat niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, fiind aplicabil astfel numai termenul de prescripție generală [care, în speță, în conformitate cu prevederile art. 154 alin. (1) lit. b) C.pen., este de 10 ani în cazul infracțiunii de viol prev. de art. 218 alin. (1), (3) lit. c) C.pen., ale cărei limite de pedeapsă sunt cuprinse între 5 și 12 ani închisoare].
Pe de altă parte, la stabilirea legii penale mai favorabile incidentă în speță, instanţa de apel a apreciat că este necesar a fi avută în vedere și modificarea legislativă introdusă prin Legea nr. 186 din 01 iulie 2021 (publicată în M. Of. nr. 657 din 02 iulie 2021), care, printre infracțiunile pentru care răspunderea penală nu se prescrie, enumerate în cuprinsul art. 153 alin. (2) lit. c) C.pen., a inclus și infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 C.pen.
Prin urmare, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă în mod global inculpatului este Codul penal, în reglementarea cuprinsă între data de 25 iunie 2018 (când a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018) și data de 05 iulie 2021 [când a intrat în vigoare Legea nr. 186/2022, prin care infracțiunea de viol, prevăzută. de art. 218 alin. (1), (3) lit. c) C.pen. a fost declarată imprescriptibilă], perioadă în care nu a existat niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, iar răspunderea penală pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C.pen., putea fi înlăturată ca efect al intervenirii prescripției.
Totodată, s-a reţinut şi că, potrivit art. 131 C.pen., termenele de prescripție se reduc la jumătate, pentru cei care la data săvârșirii faptei erau minori.
Concluzionând, instanţa de apel a reţinut că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., termenul de 5 ani de prescripţie al răspunderii penale începe să curgă în 18.09.2016, împlinindu-se în luna 17.09.2021.
Verificând legalitatea hotărârii atacate prin prisma acestor concluzii, instanţa supremă reţine că, în mod eronat, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul inculpatului şi a încetat procesul penal faţă de acesta pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C.pen.
Prealabil, Înalta Curte reţine că examinarea criticilor formulate de recurent, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, va avea loc în raport de situaţia de fapt, încadrarea juridică şi de legea penală mai favorabilă stabilite cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, recursul în casaţie având ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum prevede art. 433 C.proc.pen.
În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, curtea de apel a reţinut că aceasta este Codul penal, în reglementarea cuprinsă între data de 25 iunie 2018 (când a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018) și data de 05 iulie 2021 [când a intrat în vigoare Legea nr. 186/2022, prin care infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1), (3) alin. c) C.pen., a fost declarată imprescriptibilă].
Înainte de a trece la analiza efectivă a criticilor de nelegalitate invocate, contrar celor reţinute de instanţa de apel, Înalta Curte constată că infracţiunea de viol, reglementată în art. 218 C.pen., a devenit imprescriptibilă la data de 02.11.2020, ca urmare o modificărilor legislative introduse prin Legea nr. 217/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi pentru modificarea art. 223 alin. (2) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1012 din 30 octombrie 2020, această reglementare fiind anterioară celei intervenite prin Legea nr. 186/2021.
Deşi în perioada indicată de instanţa de apel s-au succedat aceste modificări legislative în care infracţiunea de viol era pedepsită cu închisoarea de la 5 la 12 ani, respectiv de la 7 la 12 ani, se constată că instanţa care a judecat apelul s-a orientat către prima reglementare, reţinând că infracţiunea de viol are limitele de pedeapsă cuprinse între 5 şi 12 ani închisoare.
În raport de această statuare, vor fi analizate şi termenele de prescripţie.
Se constată că pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) C.pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 10 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. b) C.pen.
De asemenea, se constată că la data săvârşirii faptei, 18.09.2016, inculpatul A. (născut la data de 31.10.2000) avea vârsta de 15 ani şi 11 luni, iar victima infracţiunii de viol, B. (născut la data de 31.05.2010) avea vârsta de 6 ani.
Prin urmare, reţinând că inculpatul A. era minor la data săvârşirii infracţiunii, potrivit art. 154 alin. (1) lit. b), raportat la art. 131 C.pen., termenul de prescripţie a răspunderii de penale de 10 ani se reduce la jumătate, rezultând un termen de prescripţie de 5 ani.
În ceea ce priveşte data de la care începe să curgă termenul de prescripţie, în mod nelegal, instanţa de apel a reţinut că acesta începe să curgă de la data săvârşirii infracţiunii, în condiţiile în care, potrivit art. 154 alin. (4) C.pen., în cazul infracţiunilor contra libertăţii şi integrităţii sexuale săvârşite faţă de un minor termenul de prescripţie începe să curgă de la data la care acesta a devenit major.
Având în vedere că infracţiunea de viol săvârşită de inculpatul A. a fost comisă faţă de un minor, intimatul-parte civilă B., născut la data de 31.05.2010, termenul de prescripţie va începe să curgă nu de la data săvârşirii infracţiunii, ci de la data la care minorul va deveni major, respectiv de la data de 31.05.2028.
De asemenea, trebuie subliniat că art. 154 alin. (4) C.pen., care se referă la data de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale în cazul în care victima infracţiunii contra libertăţii şi integrităţii sexuale este minor, era în vigoare la data săvârşirii presupusei infracţiuni de viol reţinute în sarcina intimatului inculpat şi, ca atare, în mod nelegal, instanţa de apel nu le-a avut în vedere atunci când a statuat cu privire la împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale.
Concluzionând, Înalta Curte constată că în cauză nu este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C.proc.pen., soluția dispusă față de inculpatul A. prin decizia recurată fiind nelegală sub aspectul criticat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C.proc.pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 1602/A din data de 17 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, în dosarul nr. x/299/2022.
A casat decizia penală recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
