Material realizat de Bianca Chirilă, avocat colaborator – Societatea de avocați ”DOSEANU&ASOCIAȚII”
Fiecare persoană are obligația și responsabilitatea de a răspunde pentru actele și faptele sale, aceasta fiind o condiție esențială a libertății. Omul liber este acela care este conștient de consecințele actelor și răspunde pentru ele, în temeiul legii.
În ceea ce privește răspunderea, aceasta poate fi de două feluri: penală, respectiv răspunderea celui care a săvârșit o infracțiune prevăzută de legea penală, și civilă, adică obligația de reparare a prejudiciului pe care o persoană l-a cauzat alteia. Evident, faptul în sine de a cauza altuia un prejudiciu nu-l obligă totdeauna pe autor să-l repare.
Codul civil distinge două forme de răspundere civilă, respectiv răspunderea civilă delictuală și răspunderea civilă contractuală. Scopul răspunderii civile este, în principiu, de a repara prejudiciul, astfel, se evidențiază funcția preventiv-educativă a răspunderii civile, indiferent de formă.
În cazul răspunderii contractuale este vorba despre neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a unei obligații contractuale și depinde în exclusivitate de ceea ce au prevăzut părțile în contract. Potrivit art. 1350 alin. 2 Cod civil, atunci când o persoană nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare pentru prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să îl repare, în condițiile legii.
În schimb, în ceea ce privește răspunderea delictuală, prejudiciul nu este cauzat de neexecutarea unui contract. Dispozițiile art. 1349 cod Civil prevăd că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului.
Așadar, răspunderea delictuală constă în obligația legală – pe care o are autorul unui fapt ilicit cauzator de prejudicii altei persoane – de a repara acel prejudiciu.
Între cele două forme de răspundere civilă, respectiv contractuală și delictuală, nu există deosebiri esențiale. Ambele forme trebuie să conțină elemente specifice răspunderii, astfel: fapta ilicită, prejudiciu, legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și culpa (vinovăția). În plus, în cazul răspunderii contractuale este esențial să existe în prealabil un contract valabil încheiat.
În ceea ce privește răspunderea civilă delictuală, Codul civil distinge mai multe forme: răspunderea pentru fapt proprie, răspunderea pentru fapta altei persoane, răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri, răspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciile produse ca urmare a ruinei edificiului ori a unui viciu de construcție.
Toate formele de răspundere trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiții prevăzute de lege, respectiv condiții generale și, în funcție de particularitățile fiecărei forme de răspundere, se cer a fi îndeplinite condiții speciale.
Partajează acest conținut:
