SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Asociația Magistraților din România (AMR), Uniunea Națională a Judecătorilor din România (UNJR), Asociația Judecătorilor pentru Apărarea Drepturilor Omului (AJADO) și Asociația Procurorilor din România (APR) salută decizia Curții Constituționale a României din data de 8 iunie 2021, despre care susțin că ”readuce normalitate și stabilitate în sistemul judiciar, conţinând dezlegări în acord cu decizia CJUE din 18 mai 2021 şi cu jurisprudenţa instanţei europene”. Este vorba despre decizia prin care CCR a stabilit că recomandările din rapoartele MCV nu sunt obligatorii și direct aplicabile în dreptul intern român, neavând forță juridică superioară acestuia. Reprezentanții celor patru asociații profesionale consideră că decizia CCR ”a pus capăt unei interpretări abuzive, imprevizibile și vătămătoare a deciziei CJUE din data de 18 mai 2021”.
Cele patru asociații ale magistraților au amintit că, după decizia CJUE din data de 18 mai 2021, unele asociații profesionale ale magistraților, dar și Secția pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ”s-au grăbit să afirme caracterul obligatoriu al recomandărilor cuprinse în rapoartele MCV și să susţină înlăturarea de la aplicare a legilor interne pe care le considerau contrare acestor recomandări”.
”Această practică, complet lipsită de fundament, expresie a unei interpretări arbitrare a deciziei CJUE, risca să provoace haos în sistemul judiciar, să permită înlăturarea normelor interne, chiar constituționale, pe simple aprecieri subiective ale compatibilității legilor române cu o serie de recomandări ce s-au modificat în timp, vădit influențate politic și, de multe ori, emise pe baze factuale și legale eronate – astfel cum asociaţiile noastre profesionale au demonstrat în mod punctual”, susțin reprezentanții AMR, UNJR, AJADO și APR.
Semnatarii comunicatului au arătat că, prin hotărârea din mai 2021, CJUE a reţinut că Decizia 2006/928, de instituire a MCV, face parte din domeniul de aplicare a Tratatului de aderare, fiind obligatorie și continuând să producă efecte juridice cât timp nu a fost abrogată.
”În privința rapoartelor MCV, însă, CJUE nu a afirmat caracterul obligatoriu, ci a reţinut că, «concluziile cuprinse în ele adresează „recomandări” statului membru», acestea fiind formulate „pentru a orienta reformele statului membru menționat în această privință”, România urmând să țină seama de acestea pentru atingerea obiectivelor de referință. Caracterul de „recomandări” rezultă şi din afirmaţia CJUE potrivit căreia, în cazul în care în raportul MCV se exprimă îndoieli cu privire la compatibilitatea unei măsuri naționale cu unul dintre obiectivele de referință, revine României sarcina de a colabora cu bună‑credință cu Comisia pentru a surmonta dificultățile întâmpinate cu privire la realizarea obiectivelor de referință”, au precizat reprezentanții celor patru asociații de magistrați. ”Consecinţa neîndeplinirii recomandărilor produce efecte exclusiv în plan politic, prin menţinerea MCV şi nu prin înlăturarea de la aplicare a normelor interne în baza unor recomandări care nu au efect direct.”
În opinia AMR, UNJR, AJADO și APR, instanţa europeană a reafirmat că orice instanță națională sesizată în cadrul competenței sale are, în calitate de organ al unui stat membru, obligația de a lăsa neaplicată orice dispoziție națională contrară unei dispoziții de drept al Uniunii care are efect direct în litigiul cu care este sesizată. Însă, în acest context, CJUE a făcut trimitere expresă la jurisprudenţa sa din care rezultă, în mod clar, că:
- „trebuie să se țină seama și de celelalte caracteristici esențiale ale dreptului Uniunii și, în special, de faptul că numai unele dintre dispozițiile acestui drept au efect direct”;
- „principiul supremației dreptului Uniunii nu poate, așadar, să repună în discuție distincția esențială dintre dispozițiile dreptului Uniunii care au efect direct și cele care sunt lipsite de acest efect și nici, prin urmare, să instaureze un regim unic de aplicare a ansamblului dispozițiilor dreptului Uniunii de către instanțele naționale”;
- „o dispoziție de drept al Uniunii care este lipsită de efect direct nu poate fi invocată, ca atare, în cadrul unui litigiu care intră sub incidența dreptului Uniunii, pentru a înlătura aplicarea unei dispoziții naționale care i‑ar fi contrară”.
Or, cu privire la efectul direct al dreptului Uniunii s-a statuat limpede că „avizele și recomandările nu au un caracter juridic obligatoriu. Prin urmare, acestea nu au un efect direct”.
Cele patru asociații au mai arătat că, în decizia sa, CCR a precizat că „judecătorul naţional nu poate fi pus în situaţia de a decide aplicarea prioritară a unor recomandări în detrimentul legislaţiei naţionale, declarată conformă Constituţiei naţionale de către Curtea Constituţională, întrucât rapoartele M.C.V. nu normează, deci nu sunt susceptibile de a intra într-un conflict cu legislaţia internă”.
”Această precizare este extrem de importantă pentru că, în interpretarea contrară, se acordă – opus jurisprudenţei CJUE şi actelor UE citate – forță de lege unor recomandări. Aceasta în condiţiile în care sunt adoptate de birocrați europeni, al căror nume Comisia Europeană refuză constant să îl publice, fiind întocmite în baza unor proceduri nepublice. Asociaţiile noastre profesionale au arătat public și argumentat că modalitatea de culegere a datelor pentru întocmirea rapoartelor MCV a permis strecurarea unor nerealităţi/afirmații trunchiate care nu pot face decât deservicii independenței justiției pentru că nu reflectă situația-premisă în mod corect.
În plus, reamintim că, din 2007 până în prezent, rapoartele MCV au conținut multe recomandări ce nu au fost implementate niciodată, fie pentru că au fost eronate sau inadecvate sistemului juridic român, fie pentru că nu au existat resurse financiare și umane, fie pur si simplu din lipsă de voință politică, purtându-se negocieri politice la Bruxelles pe baza acestora”, se arată în comunicatul AMR, UNJR, AJADO și APR.
DOCUMENT – Comunicatul Asociației Magistraților din România (AMR), Uniunii Naționale a Judecătorilor din România (UNJR), Asociației Judecătorilor pentru Apărarea Drepturilor Omului (AJADO) și Asociației Procurorilor din România (APR):
Partajează acest conținut:
