Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat un recurs în interesul legii referitor la o problemă de drept legată de rectificarea actelor de stare civilă. Concret, se solicită Curții Supreme să stabilească dacă, în ceea ce privește soluționarea în primă instanță a contestațiilor formulate împotriva dispozițiilor emise de primari în soluționarea cererilor de rectificare a actelor de stare civilă, competența materială revine judecătoriilor sau secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor.
Problema de drept care face obiectul recursului în interesul legii promovat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție:
”Interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 58 alin. (5) din Legea 119/1996 cu porivire la actele de stare civilă, republicată, modificată și completată, art. 94 pct. 1 lit. b) din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, modificată și completată, (atât în redactarea anterioară Legii 310/2018, cât și în redactarea ulterioară acestei legi), art. 100 alin. (2) și (4) din Legea 287/2009 privind Codul civil, art. 2 alin (1) lit. c), f) și i) și alin. (2), art. 5 alin. (2) și art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ 554/2004, modificată și completată, în ceea ce privește competența materială procesuală de soluționare în primă instanță a contestațiilor formulate împotriva dispozițiilor emise de primari în soluționarea cererilor de rectificare a actelor de stare civilă, în sensul de a se stabili dacă această competență revine judecătoriilor sau secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor.”
În urma verificării practicii judiciare practicii judiciare în această problemă de drept, s-au constatat două orientări de jurisprudență.
Într-o primă orientare jurisprudențială majoritară s-a constatat că judecătoria este competentă să soluționeze acțiunile prin care se contestă dispoziția primarului emisă în soluționarea cererii de rectificare a actelor de stare civilă, prin raportare la dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă.
În a doua orientare jurisprudențială, s-a considerat că secțiile de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor sunt competente să soluționeze astfel de cauze, prin raportare la art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată și completată, întrucât dispoziția primarului este act administrativ.
DOCUMENT – Încheierea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu recursul în interesul legii:
Partajează acest conținut:
