Dacă în urmă cu două săptămâni lansa două cărți la Total Publishing „Povestiri de la Senior Help” și „Când întâmplările te găsesc” – pagini de umor, acum medicul oncolog și scriitorul Simona apare într-un nou proiect a cărui finalitate e o colecție de 3 antologii, Împreună, ce vor fi lansate la cea de-a IV-a ediție a Galei Artelor care va avea loc la Montreal pe 26 august. Este un proiect al Editurii Globart Universum.
<În cele trei antologii ÎMPREUNĂ veți găsi creații literare de excepție,ele fiind diferite prin tematica pe care o abordează dar și prin materialele prezentate într-o gamă diversificată de creații literare. Un periplu de frumos ce va oferi cititorului satisfacția de a descoperi fărâme din abundentul har divin cu care au fost înzestrați.
Credem cu tărie în acest ÎMPREUNǍ care este ziditor şi fǎuritor de progres, iar pentru a vǎ convinge vǎ invitam sǎ pǎtrundeți în tainele acestei antologii ÎMPREUNǍ!>, anunță editura.
. „Dacă m-a învăţat ceva medicina, m-a învăţat că suntem vremelnici, că avem un destin fiecare, indiferent ce vrem sau nu vrem pentru noi, şi m-a învăţat că fiecare viaţă contează, fiecare om şi fiecare destin”, mărturisea scriitorul Simona Mihuțiu. Dacă omul e vremelnic, operele rămân. Iar creațiile lietrare ale domanei Simona Mihuțiu apar în volumul Albastru.
Iată câteva dintre poeziile semnate de distinsa scriitoare:
SPERANȚA MOARE ULTIMA
Speranță, ultima rămâi,
Cu-n pas în urma orișicui,
Ca o umbră translucidă,
Splendidă ca o silfidă.
Însoțind pe cei ce pleacă,
Te oprești în drum oleacă,
Te întorci la o răscruce,
Transformându-te în cruce,
Așteptând alt trup s-apară,
Să devii speranță iară.
Rămânând c-un pas în urmă,
Învingi timpul ce ne scurmă!
Speranță, auzit-ai oare,
Că ești ultima ce moare?
UN TEATRU SCURT
Viața este-un teatru scurt
În care noi suntem actorii,
Drama-i veche, de demult,
Se joacă-n piese iluzorii.
Noi intrăm, ieșim pe rând
Din scena vieții, complicată,
Umplem loja și vedem
Aceeași piesă rejucată.
Drama se va repeta,
Deși coboară o cortină,
Mâine iar se va juca
În alt decor, cu sala plină.
ULTIMUL CÂNT DE LEBĂDĂ
S-a stins lumina pe pământ,
S-a stins c-a ars prea tare,
Ducând amurgul în uitare,
Când am uitat ce-i bun și sfânt.
S-a stins lumina pe pământ;
Moare-n umbră bucuria;
Ne-a-ntunecat prea mult prostia
Și lipsa de discernământ.
S-a stins lumina pe pământ
Și nici aer nu prea este!
O lebădă intră-n poveste
Plângându-și ultimul ei cânt…
Partajează acest conținut:
