SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Agenția Națională de Administrare Fiscală pregătește una dintre cele mai ample actualizări ale modului în care colectează informații despre conturile bancare din România. Un proiect de ordin publicat recent propune transformarea Registrului central electronic pentru conturi – cunoscut drept Registrul IBAN – într-un instrument mult mai precis, mai actualizat și mai ușor de utilizat în investigații fiscale sau de combatere a spălării banilor.
Pentru mulți români, vestea ridică o întrebare inevitabilă: va putea ANAF să vadă fiecare tranzacție din conturile noastre? Răspunsul este mai nuanțat decât s-ar putea crede.
Registrul IBAN funcționează din 2020, dar până acum era actualizat în ritmuri diferite, în funcție de fiecare bancă. Baza de date este administrată de ANAF și cuprinde informații despre toate conturile deschise în România: cine este titularul, IBAN-ul, data deschiderii sau a închiderii, cine are drept de semnătură sau cine este beneficiarul real.
Potrivit proiectului, scopul declarat este conformarea la standardele internaționale în materie de combatere a evaziunii fiscale, spălării banilor și finanțării terorismului. Autoritățile susțin că Registrul trebuie să devină un tablou complet și corect al conturilor bancare, un instrument esențial pentru orice investigație care implică fluxuri de bani.
Până acum, sistemul nu era lipsit de probleme: ANAF semnalează frecvent conturi raportate fără CNP, conturi ale nerezidenților fără NIF, date greșite sau incomplete, dar și lipsa informațiilor despre beneficiarii reali. Toate aceste erori au îngreunat controalele și au încetinit reacția autorităților atunci când era nevoie de verificări rapide.
Proiectul ANAF introduce o modificare majoră: toate instituțiile de credit, instituțiile de plată și emitenții de monedă electronică vor transmite zilnic situația conturilor. Iar acest lucru nu se va face în orice format, ci într-unul standardizat, un fișier XML cu o structură identică pentru toate instituțiile și publicat în prealabil pe site-ul ANAF.
Astfel, bănci, fintech-uri și furnizori de servicii financiare vor raporta nu doar conturile noi sau cele închise, ci și datele actualizate despre titulari, reprezentanți legali, persoane cu drept de semnătură și beneficiari reali. În plus, apar în Registru și persoanele care închiriază casete de valori, precum și data încetării acestor contracte.
Această arhitectură nouă va permite ANAF să știe, aproape în timp real, cine deține un cont și în ce relație se află cu el. Practic, sistemul nu va mai conține goluri, întârzieri sau neconcordanțe.
Deși pentru mulți clienți raportarea zilnică poate părea echivalentă cu monitorizarea permanentă a conturilor, situația nu stă așa. Registrul IBAN nu include tranzacțiile propriu-zise.
El spune doar ce conturi există și cine are legătură cu ele. Pentru extrase de cont, pentru analiza fluxurilor bănești sau pentru vizualizarea unor tranzacții punctuale, ANAF are nevoie în continuare de o solicitare oficială, emisă în cadrul unui control fiscal sau a unei anchete penale. Numai după această procedură banca poate transmite istoricul tranzacțiilor.
Cu alte cuvinte, Fiscul nu vede automat fiecare mișcare din conturile românilor. Însă raportarea zilnică îi permite să identifice mai repede ce conturi trebuie verificate atunci când apare o suspiciune rezonabilă – un pas semnificativ în accelerarea investigațiilor.
Autoritatea explică în proiectul de ordin că a întâmpinat deseori probleme în raportările primite de la bănci: date lipsă, IBAN-uri cu erori, confuzii între data de naștere și data deschiderii contului, identificări incomplete ale beneficiarilor reali sau lipsa codurilor fiscale pentru nerezidenți.
Aceste disfuncționalități nu sunt detalii tehnice minore, ci factori care afectează capacitatea ANAF de a corela datele cu alte baze, de a reconstrui traseele banilor sau de a pune cap la cap informații venite din surse externe. Standardizarea urmărește să elimine aceste probleme și să alinieze România la recomandările FATF – organismul internațional care stabilește regulile globale privind combaterea spălării banilor.
Pentru instituțiile bancare, schimbarea înseamnă adaptarea sistemelor IT, validări suplimentare și o disciplină tehnică mult mai strictă. Raportarea zilnică implică un volum mare de date, ce trebuie procesate și verificate pentru a evita erorile care ar bloca încărcările.
Deși în primă fază aceasta presupune costuri și efort operațional, băncile vor lucra pe termen lung cu un sistem mai predictibil, cu mai puține clarificări și cu un format unic, care reduce riscul de neconcordanțe.
Pentru majoritatea românilor, schimbarea nu ar trebui să producă efecte vizibile în viața de zi cu zi. Conturile personale, tranzacțiile obișnuite și activitatea financiară a clienților fără probleme legale nu intră sub o monitorizare suplimentară directă.
Totuși, un lucru devine mai important decât înainte: corectitudinea datelor personale. Orice greșeală în raportare – un CNP incomplet, o dată greșită, o omisiune – poate genera neclarități la ANAF și poate întârzia eventualele verificări sau soluționări administrative.
În situațiile în care există suspiciuni de fraudă, evaziune sau trasee financiare neobișnuite, ANAF va putea identifica într-un timp mult mai scurt conturile relevante și va putea cere extrase de cont sau documente justificative.
Noua arhitectură a Registrului IBAN nu transformă ANAF într-un supraveghetor permanent al tranzacțiilor bancare, ci într-o instituție cu acces rapid la informații structurale: cine are conturi, în ce condiții și cu ce date de identificare.
Este un pas către digitalizarea controlului fiscal și către un grad mai mare de transparență în sistemul financiar, dar nu un mecanism care să permită vizualizarea automată a miilor de operațiuni care au loc zilnic în conturile populației.
Partajează acest conținut:
