Adoptarea Legii nr. 156/2025, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 959 din 16 octombrie 2025, reprezintă un moment de cotitură pentru dreptul penal românesc și pentru politica externă a statului în materie de integritate publică. Actul normativ modifică și completează Legea nr. 319/2024, prin care România a transpus în dreptul intern Convenția privind combaterea coruperii funcționarilor publici străini în cadrul operațiunilor economice internaționale, adoptată la Paris la 21 noiembrie 1997 sub egida Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).
Această Convenție obligă statele părți să incrimineze, cu efect extraterritorial, fapta prin care o persoană oferă, promite sau dă mită unui funcționar public străin pentru obținerea de avantaje economice în tranzacțiile internaționale.
În cadrul procesului de aderare la OCDE, România a fost supusă unei evaluări riguroase privind conformitatea cadrului său normativ cu standardele internaționale.
Evaluările preliminare au arătat că Legea 319/2024, deși constituia un pas semnificativ, necesita ajustări în privința clarității incriminării, extinderii măsurilor de confiscare, regimului sancționator și protecției avertizorilor. Toate aceste corecții au fost aduse prin Legea 156/2025.
Articolul 3 din lege, modificat integral, redefinește infracțiunea de mituire a funcționarului public străin, introducând o formulare mai amplă și mai cuprinzătoare a conduitei interzise.
Dacă textul anterior făcea referire la promisiunea sau oferirea de bani ori foloase „în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu”, noua redactare adaugă expres sintagma „sau în legătură cu orice altă utilizare necorespunzătoare a funcției sale”.
Această extindere conceptuală are o justificare solidă în doctrina internațională a corupției. OCDE a considerat că formele moderne ale corupției nu se mai limitează la actul tipic de serviciu, ci includ și abuzul funcției pentru scopuri private, inclusiv traficul de influență mascat, intervențiile neoficiale ori acțiunile de favorizare economică.
Prin urmare, legiuitorul român a armonizat definiția cu articolul 1 al Convenției OCDE, care sancționează „orice avantaj necuvenit oferit unui funcționar public străin în vederea influențării necorespunzătoare a exercitării funcției sale”.
Astfel, infracțiunea de la art. 3 alin. (1) se transformă într-o infracțiune de pericol abstract, fiind suficientă promisiunea ori oferirea de foloase, fără ca funcționarul să fi acceptat efectiv mita sau actul să fi fost îndeplinit.
Legea menține sancțiunea principală a închisorii de la 2 la 7 ani, reflectând gravitatea faptei în raport cu interesul public protejat – integritatea deciziilor în operațiunile economice internaționale.
Totuși, inovația majoră constă în stabilirea, prin derogare de la Codul penal, a unor limite speciale pentru amenda penală, în cazul aplicării pedepsei complementare:
- pentru persoanele fizice, valoarea unei zile-amendă se situează între 500 și 10.000 lei;
- pentru persoanele juridice, între 3.000 și 300.000 lei.
Această modificare are o importanță sistemică. În dreptul penal contemporan, sancționarea persoanelor juridice a devenit o componentă esențială a luptei anticorupție, iar cuantumul zilei-amendă trebuie să reflecte capacitatea economică realăa entităților implicate.
Într-o economie globalizată, în care deciziile corupte pot genera avantaje de milioane de euro, stabilirea unei sancțiuni proporționale, dar disuasive, reprezintă un imperativ de politică penală.
Prin introducerea articolului 3², legiuitorul consacră o formă de confiscare extinsă care depășește limitele confiscării speciale tradiționale prevăzute de art. 112 Cod penal.
Astfel, nu mai sunt confiscabile doar bunurile oferite sau primite cu titlu de mită, ci și:
- bunurile obținute indirect din săvârșirea infracțiunii;
- veniturile, fructele sau produsele generate de aceste bunuri;
- bunurile substituite, atunci când cele inițiale nu se mai găsesc.
Acest regim reflectă evoluția internațională a conceptului de proceeds of crime și urmărește eliminarea oricărei forme de beneficiu economic derivat din corupție.
Textul reprezintă o veritabilă transpunere a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, cauza G.I.E.M. S.R.L. vs. Italia, 2018) și o completare la dispozițiile Directivei (UE) 2014/42 privind înghețarea și confiscarea bunurilor provenite din infracțiuni.
Legea introduce două circumstanțe atenuante judiciare, prevăzute la art. 3¹:
- Adoptarea unui program eficient de organizare, conducere și control intern destinat prevenirii faptelor de corupție – dacă acesta exista și funcționa efectiv la momentul comiterii faptei;
- Cooperarea postdelictuală a persoanei care denunță și facilitează tragerea la răspundere penală a altor participanți la fapte similare.
Aceste prevederi marchează o mutație culturală în dreptul penal al afacerilor: accentul nu mai cade exclusiv pe sancțiune, ci și pe prevenție și responsabilitate corporativă.
Legea recunoaște valoarea programelor de compliance (integritate, etică și control intern) ca instrumente de diminuare a riscului penal. În același timp, se creează o motivație juridică pentru comportamentul de cooperare activă cu autoritățile – concept similar celui de plea bargain sau leniency din alte jurisdicții.
În temeiul articolului 4, Direcția Națională Anticorupție devine autoritatea exclusiv competentă pentru investigarea faptelor de mituire a funcționarilor publici străini, precum și a infracțiunilor conexe (spălarea banilor, evaziunea fiscală, falsurile).
Această soluție asigură o abordare unitară și specializată, în consonanță cu standardele OCDE, care solicită existența unor structuri independente și dotate cu resurse adecvate pentru anchetele de corupție transnațională.
În plus, prin derogare de la art. 148 alin. (9) C.proc.pen., durata totală a utilizării investigatorilor sub acoperire poate depăși un an, atunci când circumstanțele cauzei o justifică.
Această derogare conferă organelor de urmărire penală o flexibilitate sporită în gestionarea anchetelor complexe, de regulă desfășurate în rețele transfrontaliere.
Articolul 5¹ consacră expres dreptul la protecție și măsuri reparatorii pentru persoanele care raportează fapte de mituire a funcționarilor publici străini, în temeiul Legii nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor în interes public.
Legea extinde protecția și asupra celor care sesizează direct organele de urmărire penală, asigurându-le aceleași garanții: confidențialitate, interdicția represaliilor, reintegrare profesională și sprijin psihologic.
Această completare era esențială pentru conformitatea cu Directiva (UE) 2019/1937, dar și pentru standardele OCDE, care insistă asupra creării unui climat instituțional sigur pentru raportarea faptelor de corupție.
Legea 156/2025 modifică și Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, completând-o cu articolele 23 alin. (1¹) și 243¹.
Acestea facilitează:
- extrădarea persoanelor acuzate de corupție în baza Convenției OCDE;
- executarea comisiilor rogatorii internaționale pentru obținerea de probe;
- transmiterea spontană de informații între autoritățile judiciare;
- recunoașterea probelor străine, cu condiția respectării drepturilor fundamentale.
În esență, România creează o punte juridică solidă cu celelalte state parte, asigurând reciprocitate și încredere în actul de justiție internațională.
Prin această lege, România nu doar bifează o cerință formală a procesului de aderare la OCDE, ci realizează o convergență reală a dreptului penal românesc cu standardele internaționale de integritate.
Modificările aduse sunt de natură să:
- consolideze credibilitatea României în planul relațiilor economice internaționale;
- protejeze concurența loială și investițiile externe;
- sporească eficiența recuperării produsului infracțiunii;
- promoveze cultura eticii corporative.
Legea 156/2025 devine astfel un instrument de politică penală strategică, plasând România în rândul statelor care tratează corupția internațională ca pe o amenințare la adresa securității economice și a statului de drept.
Legea nr. 156/2025 nu este doar o ajustare tehnică a unui act anterior. Ea reprezintă instituționalizarea unui model de conformitate penală modernă, construit pe trei piloni:
- Prevenție și integritate corporativă, prin recunoașterea programelor de compliance;
- Eficiență procesuală, prin consolidarea competenței DNA și a cooperării internaționale;
- Responsabilitate socială, prin protejarea avertizorilor și extinderea confiscării.
Într-o epocă în care corupția transnațională devine tot mai sofisticată, România își afirmă prin această lege voința de a rămâne un partener credibil în economia globală și un stat de drept funcțional în sensul deplin al termenului.
Legea 156/2025 este, fără îndoială, una dintre cele mai importante reforme legislative din ultimii ani în domeniul dreptului penal al afacerilor – o lege care nu doar pedepsește, ci transformă cultura juridică a conformității și responsabilității publice.
