Norme juridice (ne)aplicate

Material realizat de avocat Levente Dicu, Baroul Satu Mare

Creațiile legiuitorului, prin definiție, vin să satisfacă unele cerinte ale societății, reglementând situații sau creând premisele realizării unor obiective concrete. Cu toate acestea, însă, noi pesemne ne permitem luxul să lăsăm unele deoparte, deși…

Un asemenea caz tipic este și legea parteneriatului public privat (PPP), mai precis OUG 39/2018, care creează cadrul legal pentru realizarea unor investiții majore. Legea PPP creează premisa realizării unor investiții în care o entitate publică se asociază cu o firmă privată și împreună dezvoltă un proiect, mai precis un serviciu public sau o investiție cu scop comercial.

În pofida faptului că în multe domenii lipsa fondurilor suficiente atrage după sine decalarea cu mulți, mulți ani a realizării unor investiții care ar putea contribui la realizarea unor obiective importante, această posibilitate, din păcate, este făcută uitată.

Goana după împrumuturi și fonduri nerambursabile a făcut ca acest act normativ să fie lăsat ușor deoparte; chiar și proiectele inițiate în acest cadru să fie până la urmă oprite.

Există o serie de domenii în care este practic imposibilă atragerea de fonduri nerambursabile, iar sumele aflate la dispoziția autorităților sunt arhi-insuficiente pentru realizarea unor investiții majore – astfel că acest instrument ar putea fi foarte util.

Anterior adoptării noii norme, a mai existat o perioadă în care PPP-ul a fost reglementat de Legea nr. 178/2010, însă aceasta nu s-a putut pune în practică din cauza tot a unor disfuncționalități tot legislative.

Această normă nu este una deloc nouă, fiind adoptată în cadrul Uniunii Europene încă din anul 2004, prin Green Paper on public-private partnerships and Community law on public contracts and concessions sau Cartea Verde.

Analizând mecanismul de funcționare al formei actuale a legii, practic și simplist, valoarea investiției este acoperită integral de către partenerul privat sau împreună cu partenerul public.

Un aspect important de subliniat este faptul că, în cea de a doua formă de finanțare, contribuția partenerul public poate să provină inclusiv din surse financiare nerambursabile. Altfel spus, în situația în care partenerul public dorește realizarea unei investiții mari, însă fondurile externe nerambursabile acoperă doar parțial valoarea proiectului, acesta poate opta pentru realizarea investiției în regim PPP.

Avantajele  partenerului public sunt multiple, inclusiv în ceea ce privește soarta obiectului investițional careș la expirarea contractului de parteneriat public -privat, revine partenerului public.

Poate ar fi timpul ca autoritățile să înceapă să privească puțin “out of the box” și să folosească o normă cu un mare potențial (încă) neexploatat.