Nicolae POP | Poveste cu tâlc

„Unii oameni apar în viaţa ta ca o binecuvântare. Alţii, ca o lecţie…” – Maica Tereza

Pentru că – în continuare – nu înţeleg de ce oameni ale căror cultură generală, inteligență, competență specifică și comportament civilizat mi-e greu să le contest devin „Gică Contra” în cauze… nedemne de polemică, public şi aici o mică poveste cu tâlc, ediţia… revăzută şi adăugită…

În data de 16 iunie 2004 m-am apucat de… modernizat trotuarul din faţa casei. În primă fază, am intubat parţial şanţul din zona de acces auto – pentru care am plătit echivalentul întregii lucrări; ulterior, când timpul şi banii mi-au permis, am mai smuls, de ici şi de colo, buruienile mai mari.

Şi vecinul meu din satul vecin – în gospodăria căruia toate căile de acces şi trotuarele sunt noi, interconectate – s-a apucat de modernizat trotuarul din faţa casei. Ceva mai târziu decât mine, ce e drept. (Mult mai târziu, mă rog…) Văzând că lucrarea mea stagnează, m-a întrebat dacă intenţionez să o finalizez şi eu; sau măcar o parte din ea, ca să-mi fie mai uşor să o continui ulterior. Sigur că am fost de acord şi… m-am trezit cu vreo jumătate de metru de trotuar nou…

Şi, cum e şi normal, am… inaugurat noul meu trotuar! Cu primar şi viceprimari, cu tăiere de panglică, cu taraf şi cu sfârâit de mititei, cu presă, cum ne place românilor! Să vadă lumea că şi eu sunt… gospodar!…

Sigur că, fiind campanie electorală, am stârnit şi veşnicii cârcotaşi: ba că am inaugurat, de fapt, lucrarea vecinului, ba că trotuarul meu e prea scurt, ba că nu trebuia să-l fac de râs pe primar chemându-l la inaugurare etc.. Şi, m-au ambiţionat: în următoarele 6 luni (poate) am să termin!

(Ca o scuză, precizez că, din întreaga lungime a trotuarului din satul meu – care începe exact de la casa mea – doar vecinii Nădășelu şi Câmpia Turzii, respectiv Iernut şi Ungheni au trotuarele noi, modernizate!…

UPDATE! Imediat după inaugurare, am smuls buruienile din faţa porţii, iar pe „tronsonul” din faţa intrării auto am intubat integral canalul!