Un cetățean bulgar, condamnat la închisoare pe viață în Belgia în cazul unei crime, a obținut la CEDO recunoașterea faptului că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și la asistență juridică, pentru că a fost privat de accesul la un avocat în fazele inițiale ale anchetei judiciare împotriva sa, în special în perioada petrecută în arest. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că, din acest motiv, procedurile penale în cauză au fost inechitabile în ansamblu. Constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil constituie o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant, a decis Curtea.
Reclamantul este Tonislav Tonkov, este un cetățean bulgar de 39 de ani, deținut în prezent într-o închisoare din Belgia. El a fost condamnat la închisoare pe viață în cazul unei crime petrecute în 2009.
În prima fază, el a fost interogat de poliția belgiană ca ”sursă”, iar mai apoi ca suspect. Extrădat din Bulgaria, unde plecase între timp, a fost arestat pe 18 august 2010, existând informații că l-ar cunoaște pe un alt individ, indicat de anchetatori despre posibil autor al crimei. Ulterior, Tonkov a fost audiat de mai multe ori și supus unui test poligraf.
Chiar dacă bulgarul a cerut încă din ziua arestării să fie asistat de un avocat care să-l ajute să înțeleagă legea belgiană și să relateze versiunea sa asupra evenimentelor, acest lucru nu s-a întâmplat decât în ultima fază a anchetei – cea a prezentării materialului de urmărire penală -, potrivit legislației interne în vigoare la acea vreme.
Pe 21 mai 2013, în debutul procesului care îl viza pe el și pe un alt inculpat, Tonislav Tonkov a susținut, printre altele, că a existat o încălcare iremediabilă a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil pe motiv că nu a fost asistat de un avocat în cadrul examinărilor și audierilor efectuate în cursul cercetării judecătorești. În plus, bărbatul susținea că s-au obținut declarații incriminatorii de la coinculpat și de la diverși martori, cărora nici nu li s-a acordat acces la asistență juridică.
Obiecțiile sale au fost respinse, iar câteva zile mai târziu a fost găsit vinovat de omor cu premeditare, în sensul că el l-ar fi îndemnat pe celălalt inculpat să înjunghie mortal victima. Recursul lui Tonkov a fost respins, astfel că bărbatul s-a adresat, în 2014, Curții Europene a Drepturilor Omului.
Argumentele CEDO
Curtea a remarcat că, în timpul primelor două interogatorii, reclamantul a fost audiat ca „sursă”, fiind declarat oficial ca „suspect” doar în cadrul celei de-a treia examinări. Reclamantul nu a beneficiat de asistență juridică la niciuna dintre cele trei examinări, deși declarațiile sale s-au dovedit decisive pentru ancheta în curs. De fapt, în opinia Curții, reclamantul dobândise, încă de la începutul anchetei, calitatea de acuzat, atrăgând astfel garanțiile articolului 6 din Convenție.
În total, între predarea sa în fața autorităților belgiene și ordinul de arestare emis de Curtea de Apel din Gent, reclamantul a fost audiat de aproximativ zece ori de poliție și de judecătorul de instrucție cu privire la infracțiunile de care era acuzat, fără să fie asistat de un avocat. Acesta din urmă nu a fost prezent în timpul testării poligrafului.
CEDO a constatat că reclamantul nu a avut acces la un avocat nici măcar atunci când devenise „învinuit”, o restricție despre care Curtea susține că nu s-a întemeiat pe motive imperioase.
În analiza sa, CEDO a reținut următoarele:
În ceea ce privește cadrul juridic care reglementează procedura preliminară, dreptul belgian aplicat la acea vreme a fost incompatibil cu cerințele articolului 6 § 3. din Convenție – dreptul la un proces echital/la asistență juridică. Curtea a remarcat că libertatea de a comunica cu avocatul în afara examinărilor și a interogatoriilor a fost insuficientă pentru a remedia deficiențele din etapele inițiale ale anchetei.
Guvernul belgian a susținut că reclamantul a putut beneficia de alte garanții. Cu toate acestea, deși astfel de garanții i-au permis ocazional, în faza de anchetă, să fie asistat de avocatul său, Curtea a reținut că acest lucru nu a avut un efect compensator adecvat. În consecință, punerea în aplicare a altor garanții – de care se bucurase reclamantul în temeiul dispozițiilor legale aplicabile la acea vreme – fusese insuficientă pentru a asigura echitatea procedurii.
În ceea ce privește natura probelor prezentate de reclamant în lipsa avocatului, CEDO a reținut că, deși declarațiile acestuia în timpul examinărilor și interviurilor fără asistență juridică nu au cuprins, strict vorbind, vreo recunoaștere a vinovăției, declarațiile au fost detaliate și au influențat în mod decisiv desfășurarea ulterioară a procedurilor. Mai mult, chiar dacă legea națională în vigoare la acea vreme îi ceruse reclamantului să-și dea acordul pentru testarea poligrafului, acesta a dat răspunsuri care fuseseră considerate false și au fost reținute drept dovezi împotriva sa.
Neregulile de procedură în cauză nu au fost luate în considerare de instanța belgiană, astfel că toate procesele-verbale care conțin declarațiile făcute de reclamant fără asistența unui avocat au rămas la dosarul cauzei. Judecătorii belgieni au arătat că interviurile și examinările nu au fost nici coercitive, nici opresive și că reclamantul nu a făcut declarații de autoincriminare.
Această din urmă susținere a fost contrazisă de rechizitoriu, în care se arăta declarațiile făcute de reclamant încă din fazele inițiale ale anchetei și rezultatele testului poligraf au oferit anchetatorilor un cadru pentru urmărire penală. Prin urmare, CEDO a stabilit că instanțele belgiene nu au analizat în mod adecvat impactul absenței unui avocat asupra admisibilității probelor prezentate de reclamant.
În ceea ce privește admisibilitatea probelor prezentate de co-inculpat în absența unui avocat, Curtea a reținut că reclamantul nu s-a plâns doar că declarațiile care îl incriminează au fost făcute de către co-inculpat în lipsa unui avocat și fără consultare prealabilă. Tonislav Tonkov a criticat în mod expres condițiile în care s-au desfășurat audierile co-inculpatului. Acesta din urmă ar fi putut ceda presiunilor făcute de anchetatori, considerând că ar putea fi în interesul lui să depună mărturie împotriva cetățeanului bulgar. Cu toate acestea, în hotărârea sa interlocutorie, instanța belgiană nu a examinat argumentele reclamantului cu privire la impactul absenței unui avocat asupra probelor furnizate de co-inculpat, deși condamnarea lui Tonkov s-a bazat în mod decisiv pe aceste probe.
CEDO a subliniat că instanțele interne trebuie să se asigure că aceste probe nu au avut originea în exercitarea de presiuni sau în acte contrare articolului 3 din Convenție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că procesul penal împotriva reclamantului a fost în ansamblu inechitabil. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alin. 1 și alin. 3 lit. c) din Convenție.
În opinia CEDO, constatarea unei încălcări constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de Tonislav Tonkov, care va primi din partea statului belgian 2.400 de euro, pentru cheltuieli judiciare.
DOCUMENT – Decizia CEDO în cazul Tonkov împotriva Belgiei (în limba engleză):
