Ștefan Birtalan (75 de ani), dublu campion mondial și cel mai bun handbalist al lumii în 1974, 1976 şi 1977, a încetat din viață, astăzi, în jurul orei 6:00. Vicecampionul olimpic de la Montreal, din 1976, era internat la Spitalul Fundeni de câtva timp.
Unul dintre cei mai valoroși handbaliști ai României, fostul inter a făcut carieră la Steaua. A câștigat 12 tituri de campion, dar și Cupa Campionilor Europeni în 1977. A jucat 14 ani fără întrerupere la echipa națională adunând 231 de meciuri. Birtalan a marcat 993 de goluri, fiind pe locul 3 în clasamentul all-time după Vasile Stângă (1414) și Robert Licu (1054).
După ce a renunțat la activitatea de jucător, Ștefan Birtalan a fost antrenor la Steaua, la națională, conducător și membru în Consiliul de Administrație al Federației Române de Handbal. Ca antrenor, cu Steaua, a fost de șase ori Campion al României și a câștigat trei Cupe ale României.
”Lumea e nedreaptă. Nu poate să moară așa repede un asemenea om. Un om și un handbalist incredibil. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a spus plângând, fostul său coleg, Vasile Stângă, pentru CSA Steaua, scrie we lovesport.ro.Drum lin, Ștefan Birtalan!
Iată portretul realizat pe site-ul Comitetului Olimpic Roman marelui campion:
In liceu, a practicat handbal, volei, baschet si atletism. La 16 ani, a debutat in echipa de handbal Rapid CFR Jibou, evoluand in Campionatul Regional Cluj.
In 1966, ajuns la Baia Mare, la Scoala Tehnica de Constructii, si a jucat volei la „U” Explorari, in prima liga, nestiind ca in Baia Mare exista o echipa de handbal. Ulterior a evoluat la echipa de handbal Minerul Baia Mare, pe atunci in campionatul regional. Cu Birtalan in formatie, Minerul a promovat, mai intai, in „B”, iar apoi in Divizia A.
Din 1970 pana in 1985 (cu o singura intrerupere, intre 1981 si 1983) a evoluat la HC Steaua Bucuresti.
La clubul militar, ca jucator de handbal, si-a adjudecat de 12 ori titlul de campion al Romaniei si a castigat Cupa Campionilor Europeni in 1977, dupa ce in 1971, a fost doar finalist, tot cu Steaua.
In 1966, a debutat la echipa nationala de juniori, pentru care a evoluat in doua partide, apoi a jucat patru partide la tineret, iar in 1968, la 20 de ani, a fost selectionat la nationala de handbal de seniori a Romaniei.
A cucerit titlurile mondiale in 1970, la Pris, in Franta, si in 1974, la Berlin, in fosta Republica Democrata Germana. La CM din 1974, a fost golgheterul competitiei, cu 43 de goluri marcate.
La Jocurile Olimpice de la Munchen, din 1972, a fost componentul echipei Romaniei medaliata cu bronz, dar a evoluat intr-o o singura partida. In 1976, insa, la JO de la Montreal unde echipa Romaniei a cucerit medalia de argint, a evoluat in sase partide si a fost golgheterul competitiei, cu 32 de goluri marcate. In 1980, a participat pentru a treia oara la o editie a Jocurilor Olimpice, si s-a intors din nou cu o medalie, de data aceasta de bronz. A evoluat in toate cele sase partide si a marcat 23 de goluri.
Dupa ce s-a retras din activitatea competitionala a inceput o cariera de antrenor in Italia, unde a fost antrenor-jucator. La intoarcerea in Romania, a fost secundul lui Radu Voina la echipa Steaua, in paralel, pregatind nationala masculina de handbal – tineret. Din 1991 pana in 1994, a fost antrenor principal la Steaua.
In 1994, a plecat in Qatar, unde a fost antrenorul coordonator al tuturor echipelor nationale de handbal ale acestei tari, iar la campionatul de tineret din Argentina, din anul 1995, echipa pe care o antrena a invins nationala Romaniei.
In1999, a revenit in tara si pana in 2002 a activat din nou ca principal la Steaua, echipa cu care a mai reusit sa castige, ca antrenor, doua titluri de campion si doua cupe ale Romaniei, in 2000 si 2001.
In 2002 a renuntat la antrenorat, din cauza unor probleme de sanatate, si a fost cooptat in staff-ul de conducere al sectiei de handbal a Stelei.
A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului. I-a fost acordata Medalia nationala “Serviciul Credincios” clasa I.
Cu o zi mai devreme ne-a părăsit și Jan Mateescu, fost arbitru internațional cu participări la Campionate Mondiale și Europene, precum și la Jocurile Olimpice. A fost și șeful Comisiei Centrale a Arbitrilor mai mult de un deceniu.
