Momentul începerii curgerii termenului de perimare

Titlul problemei de drept: Perimare. Momentul începerii curgerii termenului de perimare

• Materia: Procedură civilă
• Subcategorie: Perimare
• Act normativ incident: art. 416 alin. 2 Cod procedură civilă

Se pune întrebarea care este momentul de la care începe să curgă termenul de perimare.

Într-o primă opinie, se consideră ca data de la care trebuie calculat termenul de perimare este data pronunțării încheierii de suspendare judecății pricinii, indiferent dacă încheierea de suspendare a fost sau nu comunicată părților, întrucât atât luarea măsurii suspendării, cât și lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părților, lipsei de stăruință a acestora în vederea judecării litigiului. De altfel, realmente este relevantă numai împrejurarea că pricina este lăsată în nelucrare din vina părții interesate, întrucât în situația în care cazul de suspendare este din acelea în care repunerea cauzei pe rol se face din oficiu, termenul de perimare nu curge deloc. Însă în acele cazuri în care suspendarea se produce din împrejurări care țin de voința părților, cum ar fi spre pildă lipsa părților fără a se fi cerut judecata cauzei în lipsă ori neîndeplinirea de către reclamant a obligațiilor stabilite de instanță în sarcina sa, curgerea termenului de perimare începe de la data suspendării judecății.

Acest punct de vedere este susținut și de interpretarea gramaticală a dispozițiilor art. 416 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. Prin urmare, acest termen nu curge de la data comunicării actului de procedură (adică de la data comunicării încheierii de suspendare), ci de la data efectuării actului de procedură respectiv (adică de la data suspendării efective a judecății). Ca atare, actul de procedură care marchează începerea curgerii termenului de perimare nu este „actul de comunicare”, ci însuși actul îndeplinit de instanță, din perspectiva curgerii termenului de perimare fiind fără relevanță dacă actul de procedură este comunicat ori nu.

Vorbim în analiza acestui text de lege special aplicabil în materia perimării, despre o derogare de la norma generală privitoare la momentul începerii curgerii termenelor procedurale, normă cuprinsă în art. 184 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel.

Într-o a doua opinie, se apreciază că termenul de perimare curge de la data comunicării încheierii de suspendare a judecății, întrucât numai de la această dată partea este încunoștințată despre împrejurarea că s-a întrerupt cursul procesului și poate acționa în sensul obținerii repunerii cauzei pe rol.

Prezenta temă a fost discutată și în cadrul întâlnirii trimestriale a judecătorilor, pentru unificarea practicii judiciare și formarea profesională continuă din data de 8 decembrie 2017, însă de dată recentă s-a observat pronunțarea de către Curtea de Apel Tg. Mureș a unor soluții divergente față de opinia agreată în cadrul respectivei întâlniri și se urmărește a se stabili dacă în această privință a avut loc un reviriment jurisprudențial.

Cu majoritate de voturi judecătorii şi-au însuşit prima opinie.

Argumente

Jurisprudenţa ICCJ este în sensul primei opinii, adică termenul de perimare curge de la data pronunţării încheierii de suspendare (Decizia nr. 186/02.02.2017, Decizia nr. 554/2918 precum şi Deciziile102 şi 103/07.05.2018 date în complet de 5 judecători).

De asemenea, în tratatul de Drept procesual civil Mihaela Tăbârcă, vol. II pct. 593, pag. 507 se precizează că termenul de perimare curge de la data la care s-a dispus suspendarea.

Această problemă de drept este cuprinsă în minuta întocmită cu ocazia întâlnirii trimestriale a judecătorilor pentru unificarea practicii judiciare și formarea profesională – Curtea de Apel Târgu Mure, secția I Civilă, 28 februarie 2020.