Titlul problemei de drept: Momentul în raport de care se determină alcoolemia în cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin.1 C.pen. (Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava)
Într-o opinie, s-a reţinut incidenţa prezumţiei legale că alcoolemia din momentul recoltării este cea din momentul accidentului, prezumţie prevăzută de art. 78 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, dispunându-se condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 Cpen.
Într-o altă opinie, s-a reţinut existenţa dubiului cu privire la valoarea alcoolemiei pe care o prezenta inculpatul la momentul conducerii autovehiculului, în contextul în care alcoolemia rezultată în urma analizei toxicologice putea fi atinsă prin consumul de băuturi alcoolice ulterior producerii accidentului de circulaţie, dispunându-se soluția de achitare.
În opinia noastră, în urma intervenției instanței de contencios constituțional asupra conținutului constitutiv al infracțiunii, aceasta a revenit la forma anterioară intrării în vigoare a Codului penal, momentul relevant pentru stabilirea alcoolemiei fiind cel al opririi în trafic a conducătorului auto. În acest sens, Curtea a arătat că stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale.
Cât privește implicațiile consumului de alcool, între momentul depistării în trafic și cel al recoltării propriu-zise, asupra rezultatului probelor științifice, încălcându-se astfel obligația prevăzută de art. 78 alin. 1 din O.U.G. nr.195/200234, dispozițiile alin. 235 ale aceluiași articol oferă și soluția, respectiv ignorarea acestora, urmând ca rezultatul testării sau al analizei probelor biologice să fie considerat ca reflectând starea persoanei în cauză din momentul producerii accidentului de circulație.
Prin urmare, față de sancțiunea prevăzută de art. 78 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, principiul in dubio pro reo nu poate fi aplicat, luându-se în considerare consumul de alcool ulterior epuizării infracțiunii și anterior testării sau recoltării probelor biologice.
Cu majoritate participanții au agreat că, în ipoteza în discuție, este aplicabil principiul in dubio pro reo.
Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea procurorilor șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel – București, 9-10 martie 2020.
Partajează acest conținut:
