Un spirit cosmopolit, rafinat. Marcel Ivan nu iubea doar arta, ci și motoarele. A suferit de o tumoră care a evoluat rapid. Ieri a fost înmormântat, e plâns de familie, prieteni și cunoscuți.
<Din păcate, alergarea ta s-a oprit aici! Parca nu-mi vine să cred ca nu mai esti. Ieri povesteam și rdeam de parcă o sa ne mai întâlnim…Azi, am venit să mă întâlnesc cu tine, tu tăcut ca niciodată, iar eu cu lacrimile-n ochi, am venit să-mi iau ramas bun. Am vrut să dăm mâna bărbătește, dar tu ți-ai ținut mâna dincolo de scânduri, iar eu ti-am atins cosciugul spunându-ti cu durere:,,nenorocitule”, ai plecat fara să-ți iei rămas bun.
Adio, prien bun!>, e mesajul unui alt amic îndoliat.
<S-a stins criticul de artă vizuală Marcel Ivan, un cosmopolit; peste tot acasă ,un suflet de-o vibrație ce te înălța de câte ori aveai onoarea să-i stai prin preajmă. Când se retrage un astfel de suflet, atunci poți să spui, cu toată puterea cuvântului, că lumea devine mai săracă, eu sunt mai sărac, mai pustiit>, a anunțat un cunoscut sculptor bihorean.
<Cu cât rafinamet, mie, prin toată modestia ignoranței mele,mi se adresea cu apelativul ,,Distins Maestru”… Of Doamne .. ce pot să-ți urez prieten drag ? Nicidecum,, odihnă vejnica ” , nu , nu-i vremea odihnelor, Drum bun spre cer „
Iar eu îl rog pe Dumnezeu, cu toată puterea și dragostea mea , să-ți dea un loc în cerul celor mai rafinate suflete … Mângâieri divine familiei îndoliate>, a transmis un alt artist.
Sincere condoleanțe!
Partajează acest conținut:
