Titlul problemei de drept: Consecințele invocării în susținerea recursului a unor critici care nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., în situația în care recurentul a indicat formal unul dintre aceste texte legale.
- Materia: civil
- Subcategoria: alte tipuri de cauze
- Obiect ECRIS: alte cereri
- Acte normative incidente: art. 486 alin. (1) și alin. (3), art. 489 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ.
- Cuvinte cheie: nulitatea recursului; recurs
Opinia Institutului Național al Magistraturii:
În conformitate cu art. 486 alin. (1) C. proc. civ.: „(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: ….d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că: „Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității…”.
De asemenea, art. 489 C. proc. civ. prevede că: „(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488…”.
Rezultă că recurentul este obligat ca prin chiar cererea de recurs să indice motivele de casare, precum și dezvoltarea lor. În aceste scop, el nu trebuie să se limiteze doar la indicarea textului de legal care reglementează motivul de casare sau la o descriere sumară a acestuia care să nu permită înțelegerea criticilor formulate.
Nemotivarea recursului în termen este sancționată cu nulitatea acestuia, potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ.
Aceeași sancțiune intervine și atunci când, deși motivat, criticile formulate prin cererea de recurs nu pot fi încadrate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., conform alin. (2) al aceluiași articol.
Față de formularea limpede a acestei din urmă dispoziții legale, se impune interpretarea conform căreia nulitatea recursului intervine indiferent dacă motivarea implică – pe lângă critici ce nu pot fi subsumate motivelor de nelegalitate din cuprinsul art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ – menționarea formală a unuia dintre textele legale care reglementează motivele de casare. O astfel de mențiune nu plasează textul într-o situație de legalitate în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ, cu urmarea că într-o astfel de situație instanța nu ar trebui să anuleze recursul, ci să îl analizeze pe fond. Premisa logică a soluționării pe fond a căii de atac este invocarea efectivă (nu formală) a unuia dintre motivele de casare și ea presupune verificarea de către instanța de recurs a temeiniciei susținerilor încorporate cererii de recurs, ceea ce nu se verifică în ipoteza analizată.
În concluzie, opinia I.N.M. este în sensul că invocarea în susținerea recursului a unor critici care nu pot fi încadrate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., în situația în care recurentul a indicat formal unul dintre aceste texte legale, are drept consecință anularea recursului în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
În unanimitate, participanții și-au însușit soluția expusă în opinia I.N.M.
Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea președinților secțiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel – Timișoara, 5-6 martie 2020.
Partajează acest conținut:
