În perioada 26 – 27 mai 2022 a avut loc, la Craiova, Întâlnirea președinților secţiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale curților de apel, în care au fost
dezbătute probleme de drept ce au generat practică neunitară în materie civilă, ocazie cu care s-a pus în discuție problema referitoare la întinderea drepturilor curatorului în sensul de a se stabili dacă aceste drepturi pot privi numai bunurile sau și persoana celui pus sub curatelă, respectiv dacă instanţa poate autoriza curatorul să facă demersuri pentru internarea beneficiarului curatelei într-o unitate medicală sau într-un centru de îngrijire.
Într-o opinie, atribuțiile curatorului privesc doar reprezentarea, administrarea bunurilor și apărarea intereselor beneficiarului curatelei.
În cealaltă opinie, atribuțiile curatorului pot privi și persoana beneficiarului curatelei, sens în care instanţa de tutelă îi poate stabili acestuia și atribuția de a face
demersuri pentru internarea celui pe care urmează să îl reprezinte într-o unitate medicală sau într-un centru de îngrijire.
Art. 183 C. civ. are următorul conținut legal: (1) În cazurile în care se instituie curatela, se aplică regulile de la mandat, cu excepţia cazului în care, la cererea persoanei interesate ori din oficiu, instanţa de tutelă va hotărî că se impune învestirea curatorului cu drepturile şi obligaţiile unui administrator însărcinat cu simpla administrare a bunurilor altuia.
(2) Dacă sunt aplicabile regulile de la mandat, instanţa de tutelă poate stabili limitele mandatului şi poate da instrucţiuni curatorului, în locul celui reprezentat, în toate cazurile în care acesta din urmă nu este în măsură să o facă. Potrivit art. 2.009 C. civ., mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi, numită mandant.
Din întreaga reglementare a instituției curatelei, cu precădere din cuprinsul art. 183 coroborat cu art. 2.009 C. civ., se desprinde ideea că măsura de ocrotire a curatelei privește bunurile persoanei vizate de aceasta, iar nu persoana sa. De altfel, un alt argument în sprijinul aceleiași opinii este acela potrivit căruia atunci când legiuitorul a dorit ca măsura de ocrotire să privească nu numai bunurile, dar și persoana ocrotită, a prevăzut în mod expres aceasta. Astfel, în conformitate cu art.133 C. civ., tutela se exercită numai în interesul minorului atât în ceea ce privește persoana, cât și bunurile acestuia.
În concluzie, opinia I.N.M. este în sensul că drepturile curatorului privesc bunurile persoanei puse sub curatelă, iar nu persoana acesteia, astfel încât instanţa
judecătorească nu poate autoriza curatorul să facă demersuri pentru internarea persoanei vizate într-o unitate medicală sau într-un centru de îngrijire.
