E doar un băiat, dar unul care aleargă repede! Cu siguranță este cel mai rapid bihorean în acest moment. Mihai Dringo, originar din Nimăiești, are 23 de ani și este OMUL RECORD. Specializat pe probele de sprint: 400m și 200m a stabilit în această vară trei recorduri naționale. Două la 400m, fiind primul român care a coborât sub bariera celor 45 de secunde. S-a întâmplat în reuniunea atletică de la Geneva: 44.88 iar câteva zile mai târziu, pe 28 iunie, la europeanul pe echipe de la Maribor, Slovenia, când a coborât la 44.74.
La toate acestea s-a adăugat un record național cu echipa României pe 4x400m mixt. Mai e și un record personal pe 200m, 20:76. Dar haideți să-i ascultăm povestea înainte de o mare competiție, Campionatul Mondial de Atletism de la Tokyo (13-21 septembrie). Pentru că Asia îi priește. În 2021 la Chengdu obținea bronzul la Jocurile Mondiale Universitare.
- Puteam intitula acest interviu din Nimăiești la Tokyo!
- Da! Țin minte cum m-ați prezentat la Campionatul European pe Echipe de pe Cluj Arena… „From Nimăiești, Bihor, Roumania… Mihai Dringo”! A fost superb. Sper să mai avem această ocazie.
- Vorbim până la urmă de originea ta, cu care te mândrești!
- Eu sunt nimăieștean, beiușean, bihorean, român.. dar nu uit niciodată că din Nimăiești a început totul.
- Exact! Cum s-a întâmplat?
- Păi eram un puști, cred că prin clasa a III-a. Un vecin mi-a spus că sunt foarte rapid și ar fi bine să fac un sport în care să-mi valorific acest potențial. Profesorul de sport, Florin Cata m-a pus în legătură cu primul meu antrenor, Cristian Dărăban. Așa a început totul.
- Și era să se și sfârșească… Pe perioada liceului ai abandonat activitatea sportivă!
- Așa este, între 14 și 18 ani, n-am mai făcut sport și implicit atletism.
- Și totuși, care e povestea cu revenirea?
- Un prieten din copilărie, atlet și el, era pe stadion la Beiuș și mi-a lansat o provocare. Să mă încălzesc după care să fac un tur de pistă să vedem ce timp scot. Zis și făcut. Mi-a spus că e un timp decent și că n-ar fi rău să revin. Așa că am luat legătura cu actualul meu antrenor, Robert Olah. Practic așa a reînceput totul. Pas cu pas, recuperam timpul pierdut.
- Regreți cei patru ani de absență?
- Acum e tardiv. Știți cum se spune, în tot răul e și un bine. Măcar am apucat să copilăresc.
- Și lucrurile au devenit cât se poate de serioase. Ai ajuns la CSU Oradea, acum la CSM Oradea și stabilești record după record.
- Acesta a fost traseul normal. De la liceu în mediul universitar iar apoi la cel de seniori. Recordurile sunt stabilite ca să fie bătute!
- A fost o vară a recordurilor. La 400 metri, pe turul de pistă ai bătut recordul național de două ori fiind primul român care coboară sub 45 de secunde. De două ori…
- Am fost în formă bună în luna iunie. Am avut și acel personal best pe 200. 20:76 și sunt la șase sutimi de recordul național. Probabil o să cadă și acela cât de curând.
- Ești pe turnantă. Se apropie Campionatul Mondial de la Tokyo. Vei concura în compania celor mai valoroși atleți din lume!
- Mai sunt două luni. Mă pregătesc sub coordonarea domnului Olah cât pot de bine. Nu e ușor. Depinde de zi acum sunt în Parcul Brătianu. Am început ziua în sala de forță. Mâine viteză și distanțe scurte și coordonare apoi bucăți lungi și repetăm ciclul. Desigur, e mai complex, dar v-am explicat în linii mari această perioadă.
- Și obiectivul pentru Campionatul Mondial?
- Eu îmi doresc mult… Vreau cel puțin o semifinală. De ce nu chiar o finală. Ar fi ceva de vis. E greu de realizat, știu asta, dar țintesc cât de sus pot!
- E o provocare, o șansă imensă pe care sperăm s-o valorifici! Dar îți lansez și eu o provocare! Când e renovată pista Stadionului „Francisc Matei” de la Beiuș, eu alerg 300 de metri iar tu pe 400! Merge?
- Raportat la vârstă și nivel de pregătire mi se pare corect! Așa o să facem. Dar știți că n-aveți nicio șansă, nu-i așa?
- Am învățat ceva de la tine să visez! Iar visele nu se văd în somn ci nu te lasă să dormi. De aceea, n-o să dorm când va fi mondialul de la Tokyo. Te vom susține!
- Vă mulțumesc tuturor!
