Reputatul antrenor Gheorghe Ionescu (82 de ani) are o experiență de aproape 60 de ani în handbal. A intrat în istoria handbalului românesc prin cele două semifinale ale Ligii Campionilor în care a dus-o pe Oltchim Rm. Vâlcea, prin Cupa EHF, cucerită cu Mureșul Tg. Mureș dar și prin performanțele de la echipa națională de handbal feminin. Este un globetrotter al handbalului mondial și se arată revoltat de ceea ce se întâmplă în handbalul românesc. Cu toate acestea consideră că speranțe există.
- Ce mai faceți, domnule profesor?
- Ce să fac, sunt verde cum se spune. Speram să ne vedem la Oradea cu ocazia partidelor cu Franța, să te aud comentând.
- Nu s-au aliniat planetele pentru mine. Eram plecat în acea perioadă. Dar m-a surprins demisia lui Pera.
- Pe mine altceva m-a surprins. Am folosit perioada de la Oradea să stau de vorbă cu fetele. Știu ce le doare.
- Păi și cu selecționerul ce ne facem? Dumneavoastră ați fost la cârma naționalei
- Cu Gheorghe Sbora, Bogdan Macovei, Mircea Anton și Gheorghe Tadici. Am fost la trei mondiale, plus europenele.
- Dar la mondial ați fost și singur…
- Eu am fost și am fost schimbat pentru că am încheiat mondialul pe locul 7. Un mondial în Austria și Ungaria, în care am învins, printre altele campioana olimpică Danemarca. Am pierdut două jocuri la un gol diferență, cu Norvegia ș Rusia, ultimul în prelungiri. Dacă am fi câștigat oricare dintre aceste două meciuri eram în semifinale și implicit ne calificam la JO de la Atlanta. Când am ajuns acasă erau cât pe ce să mă omoare. Acum nu prind locul 11 din 12 echipe care contează. Ăsta nu este obiectiv. Victore, am pierdut la un gol, în prelungiri…
- Ați stat de vorbă la Oradea cu președintele FRH Constantin Din.
- Oradea este pentru mine acasă. Și m-am întors pentru a sta de vorbă cu toți. Am vorbit atunci cu președintele dar am vorbit și acum, după demisia lui Florentin Pera. L-am sunat și i-am spus dorința mea de a ajuta echipa națională, benevol, fără să fiu remunerat, fără a mă băga eu la conducerea echipei. M-am referit strict la ceea ce aș putea face, și mă refer la o atmosferă propice marii performanțe. Într-o oră am cules date senzaționale. Concluziile mele sunt trase.
- Și ce v-a zis?
- Săptămâna viitoare se va stabili cum se va continua. Ei nu au ce pierde. Așa cum îți spuneam La Oradea am luat pulsul jucătoarelor, în probleme care sunt extraordinar de sensibile. S-au destăinuit la liber și de aceea i-am spus domnului președinte că știu exact ce am de făcut. Ceea ce am discutat rămâne între mine și fete. Sunt jucătoare care au potențial, chiar mare.
- Totuși, cum pot ele progresa într-un campionat plin de străine?
- Asta este una dintre marile probleme. În primul rând trebuie oprită infuzia de jucătoare străine. Se vor modele pentru handbalul românesc. Păi handbalul românesc a avut modele pentru tot globul ăsta pământesc nu trebuie să ne dea nimeni modele. Avem modele să dăm tuturor. Da, dacă modelele astea ar juca la Școala Sportivă nr 3 ar fi modele, dar nu sunt pentru Liga Florilor, Exclus. Avem modelele noastre care stau pe bancă. Vrem să facem echipă națională să ne batem locul 10 la european sau mondial. Ăsta nu e obiectiv de performanță. E obiectiv de curtea școlii.
- Dar care ar fi obiectivul pentru naționala României?
- Obiectivul pentru România în handbalul feminin e locurile 1-3! Altul nu există.
- Despre antrenorii străini de la noi ce părere aveți?
- Aducem cu nemiluita antrenori care fac experimente cu echipele noastre. Este o glumă. Mă uitam la unu de prin Portugalia care juca 7 vs 6 tot meciul. Ce vrei să demonstrezi? În orice situație. este crimă. Ca și cum ți-ai da cu barda între picioare, singur. A luat șapte din poartă-n poartă. Pur să simplu nu înțeleg. Echipele românești au câștigat cupe europene și de toate jucând cinci contra șase, patru contra șase, dar în niciun caz să-ți asumi in asemenea risc. Fii atent. Este egal, mai sunt 40 de secunde, ai atacul, în loc să mențină egalul sau să câștige.., se predă din plecare adversarului. A scoate portarul este 95% gol pentru adversar. Chiar dacă dai, sau nu dai tu gol în atac. dacă au ăia repun repede ești sacrificat. Am dat un exemplu pe care l-am tot văzut.
- Dar fizic cu vă simțiți?
- De ce? Trebuie să joc? Nu trebuie. Mă simt foarte bine. La acest nivel nu trebuie să explic cum e poziția pivotului sau cum trebuie să arunce ghiuleaua în poartă, La nivelul acesta trebuie doar să te faci înțeles. Lucescu are 80 de ani. E la comanda naționalei de fotbal. Sunt verde la minte. M-aș duce cu cea mai mare plăcere. Toată lumea umblă după partea pecuniară. M-aș duce fără să mă plătească. Fără nimic. Să ajut, nu să rezolv eu problemele echipei naționale. O mare greșeală care o fac cei de azi. Ia domle un antrenor mai bătrânel care nu mai e în activitate, să se ducă cu naționalele, de juniori, tineret, mai un sfat, o idee… Că el a trecut prin astea. La alt nivel. Știi cum e mersul pe bicicletă? Nu se uită.
- În concluzie…
- În concluzie cu vorba și cu mintea pot să-i dau soluția jucătoarei.
- Dar nu v-ați schimbat deloc. În istorie rămâneți!
- Fără niciun fel de glumă, am ajuns deja acolo, în istoria handbalului românesc. Am antrenat vreo șase echipe naționale, am fost la mondiale, europene, am câștigat cupe europene, am fost în semifinale Champions League. Eu vreau să dau handbalului ce mi-a dat el. Am luat și am dat. Nu am mințit cu nimic, niciodată. Nu am făcut eu mari minuni. Gațu, Oțelea, Birtalan și ceilalți coloși, ei au făcut. Am fost prieten cu toți. Gică Balamuc cum îmi ziceau ei. Am stat cu oricine la masă. Acum notează. BOMBĂ! Orice Echipă din România mă dorește îmi ofer serviciile, doar pe apă de băut! Pecuniar nu mă mai interesează nimic.
PALMARES Gheorghe Ionescu
5 titluri naționale (4 cu Oltchim și unul cu Mureșul Tg. Mureș);
Cupa IHF (cu Mureșul Tg. Mureș); dublu semifinalist al Ligii Campionilor; vicecampion al Africii cu Congo iar cu Siria a câștigat titlul de campioană mondială militară.
A antrenat echipele de club: Minaur Baia Mare, Constructorul Baia Mare, Constructorul Oradea (locul 5 în Liga Națională în 1986), Mureșul Tg. Mureș Oltchim Rm. Vâlcea, Doja Debrecen, Hapoel Rishon (Israel), Nata Dugoşevici (Serbia), Kefalovrisos (Cipru), Steaua Bucureşti, CSM Ploieşti,
sursa foto reprezentativ: prosport.ro
Partajează acest conținut:
