La 32 de ani, avocatul Cosmin Buta este o prezență constantă și implicată în sfera dreptului penal. Absolvent al Facultății de Drept din Oradea în 2015 și al programului de masterat în Drept penal și Procedură penală al aceleiași universități, finalizat în 2018, Cosmin Buta și-a început cariera profesională în anul 2016, alăturându-se societății de avocați Doseanu & Asociații. De atunci, activează neîntrerupt în cadrul departamentului de drept penal, unde, alături de colegii săi, contribuie constant la identificarea celor mai eficiente soluții juridice pentru clienții care le solicită sprijinul. Cu o pregătire solidă și o determinare autentică, avocatul Buta își construiește reputația prin muncă riguroasă, dedicare și o reală pasiune pentru dreptate.
BIHORJUST: De ce drept și cum v-ați adaptat de la ceva cunoscut la a studia ceva abstract?
Cosmin Buta: La întrebarea asta m-am gândit să o bag pe aia cu „profesia m-a ales pe mine”, dar nu cred că a fost neaparat așa. Încă din liceu am fost preocupat de fenomenul social, mi-a plăcut ideea de a avea un rol important în societate, de a mă face util altora și de a lucra cu pixul și cartea, în detrimentul unei chei de 15 sau a unui aparat de sudura ș.a.
Nu prea mă pricep la chestii tehnice, iar științele reale nu mă atrăgeau atât de tare încât să îmi proiectez o carieră în direcția aceasta. Nici foarte îndemânatic nu sunt și atunci am ales această direcție de profil socio-uman. Am avut în vedere că îmi place mult să socializez, să empatizez și să ajut oamenii. Cu timpul am descoperit că sunt sensibil și la nedreptățile pe care alții le încearcă din varii motive, ceea ce m-a ajutat mai târziu în actuala profesie.
BIHORJUST: Care au fost cele mai mari provocări întâmpinate în timpul studiilor de drept? Cum le-ai depășit?
Cosmin Buta: Nu pot să spun că am avut întâmplări pe care să le pot cataloga „provocări”. M-am focusat încă din prima clipă pe înțelegerea materiei și am încercat tot timpul să găsesc situații practice care să facă sens cu ceea ce citeam. Dat fiind faptul că nu aveam pe nimeni în domeniu, nici măcar vreun cunoscut, nu știam la ce să mă aștept după terminarea studiilor. Mi se inocula ideea că este destul de greu să reușești, în condițiile în care nu te „sprijină” nimeni. Până la un punct am crezut această balivernă însă pe urmă mi-am revenit și mi-am spus că dacă sunt profesionist și sincer cu munca, este imposibil să nu reușesc. Cam aceasta ar fi fost o provocare, dacă o putem numi așa.
BIHORJUST: Ai vrut să renunți? Ce te-a motivat să nu o faci?
Cosmin Buta: Nu m-am gândit niciodată să renunț în facultate. Spuneam anterior că mi s-a indus oarecum ideea că șansele sunt foarte mici să reușești. Eu am știut tot timpul în inima mea că voi reuși atâta timp cât sunt serios, muncesc și încerc să fiu în fiecare zi mai bun.
BIHORJUST: Te-ai vedea făcând altceva decât avocatura?
Cosmin Buta: Sincer m-am gândit de câteva ori că din postura de judecător sau procuror aș fi poate mai relaxat. Aici nu aș dori să supăr colegii magistrați sau să se interpreteze greșit, însă profesia de avocat este mult mai erozivă. Într-o cauză penală îți storci creierii și te gândești uneori chiar și noaptea ce ai mai putea invoca sau cum ai putea demonstra o ipoteză, pe când din postura de magistrat doar aplici legea în acord cu principiile tale. Nici la nivel emoțional nu cred că se poate compara implicarea unui avocat cu cea a oricărui alt participant la procesul penal. Sau cel puțin acesta este feelingul meu și modalitatea în care am ajuns să percep lucrurile petrecându-mi foarte mult timp din viață în sala de judecată și birourile de audiere. Viața, împrejurările și contextul personal mi-au indicat oarecum că menirea mea este avocatura, chiar avocatura de penal.
BIHORJUST: Ai avut un moment în care ai avut o bătălie între a fi uman și profesional în raportare cu clientul din față? Cum ai gestionat situația?
Cosmin Buta: Cred că orice cauză trebuie abordată pe această bivalență. Nu cred că ar trebui disociate. Eu cred că trebuie să te desfășori cu maxim profesionalism, iar în aceeași măsură să înțelegi omul din fața ta. Eu am încetat demult să mai judec oamenii, indiferent că sunt clienții mei sau adversarii din cauză. Experiența mi-a dovedit că te poți înșela amarnic în astfel de situații. Dintr-o judecată strâmbă, nimeni nu are de câștigat.
BIHORJUST: Ai avut vreodată sentimentul că nu ai vrea să reprezinți clientul știind că e un criminal? Ce ai făcut și cum ai gestionat situația?
Cosmin Buta: Ca avocat, garant al respectării drepturilor tuturor justițiabililor, nu îți permiți să faci o diferență între ei. Am învățat că profesional trebuie să depui toata diligența pentru toate categoriile, inclusiv pentru criminali. Personal nu am avut niciodată vreo preconcepție față de vreun client, poate doar curiozități pe care doream să mi le confirm.
Sentimentul de a nu reprezenta un client nu e un sentiment care se naște a priori ci unul care ia naștere atunci când clientul nu înțelege care e menirea unui avocat și face imposibilă colaborarea în limitele deontologice și profesionale, ca să nu spun al bunului simț. Așadar, singura chestiune care m-ar face să refuz reprezentarea unui client, este derapajul acestuia de la relația-client avocat, depășind limitele legale și deontologice.
BIHORJUST: Crezi că uneori deciziile obligatorii ale CCR/ ÎCCJ sunt cele mai bune soluții pentru aplicarea legii în cauzele de pe rolul instanțelor ?
Cosmin Buta: Practica ne-a demonstrat că deciziile CCR și ÎCCJ vin să armonizeze acolo unde aplicarea legii intra în contradicție cu principalele drepturi ale justițiabililor și acolo unde legea se aplica haotic, neunitar. De asemenea, tot practica ne-a dovedit că sunt situații în care CCR și ÎCCJ par că „nu vorbesc aceeași limbă” și se reinterpretează una pe alta, de genul „Uite prescripția, nu-i prescripția” și așa mai departe. E o oarecare dinamică din această perspectivă cu care ne-am obișnuit. Azi te bucuri de o decizie a CCR, mâine vine ÎCCJ și o interpretează total diferit. Sau invers. Până la urmă, bune sau rele, trebuiesc respectate.
BIHORJUST: Cum te-ai simțit când ai pierdut prima cauză? Și cum te simți acum când pierzi cauzele?
Cosmin Buta: Aș minți să spun că îmi aduc aminte când am pierdut exact prima cauză. Pot spune în schimb că îmi amintesc un episod destul de dureros când am pierdut o cauză ce avea ca obiect o tâlhărie la o unitate bancară. O săptămână m-am trezit aproape în fiecare noapte și mă tot gândeam ce aș mai fi putut face pentru client. Am știut că omul e nevinovat și nu mi-a venit să cred că după ce am demontat fiecare argument prezentat în acuzarea clientului meu, cineva poate spune că omul e vinovat.
Țin minte că în cauză chiar s-a făcut și o expertiză antopometrică din care a rezultat că cel care se presupunea că e clientul meu, era cu 10 cm mai mic decât el și totuși instanța nu a ținut cont de acest aspect. A fost extrem de frustrant, iritant și dureros. Dar cu timpul, digerarea unor eșecuri profesional este mai ușoară, mai ales atunci când știi că ai făcut tot ce a depins de tine în acel dosar. Încă nu s-a născut avocatul care să nu fi pierdut nicio cauză.
BIHORJUST: Cum îi explici clientului eșecul acțiunii formulate?
Cosmin Buta: Dat fiind faptul că eu profesez într-o societate de avocați, unde mă implic activ în departamentul de drept penal, relația cu clientul parca e deja consolidată de la momentul la care acesta angajează societatea. De cele mai multe ori eu personal iau contact cu clientul care deja a semnat un contract de asistență juridică cu Doseanu&Asociații, moment la care practic încrederea către societate a fost deja girată.
Așadar, clienții pe care am onoarea să îi reprezint cunosc din start faptul că eu și colegii mei ne obligăm să depunem toate diligențele pentru obținerea unui rezultat pozitiv, fără însă a putea garanta vreun rezultat. Și da, avocații nu garantează câștigarea unui proces, ci garantează că fac tot posibilul din punct de vedere legal ca interesul clientului său să fie satisfăcut. Sper că acest lucru nu va șoca pe nimeni.
Cu siguranță, relația client-avocat este cea mai importantă parte din dinamica profesiei. Cred că reușești ca avocat atunci când clientul îți girează încrederea sa și a doua oară. Este foarte important să nu minți clientul și să nu îi creezi așteptări nerealiste. Există tot timpul o marjă pe care un avocat trebuie să ia în considerare cu privire la șansele de câștig. Ca să restrâng puțin cercul, cred totuși că sunt extrem de rare cazurile în care te poți înșela ca avocat, mai ales atunci când esti extrem de bine pregătit, iar această chestiune ține mai degrabă de hazard, decât de carte sau experiența profesională. În concluzie, în opinia mea eșecul unei cauze ar trebui să fie percepută de către client direct proporțional cu diligența pe care ai depus-o. În realitate însă, pe client îl interesează doar rezultatul.
BIHORJUST: Care consideri că sunt cele mai mari provocări etice cu care se confruntă avocații tineri în prezent? Cum te asiguri că rămâi fidel principiilor tale în fața acestor provocări?
Cosmin Buta: Nu știu dacă în prezent avocatura este privită cu foarte mult optimism. Nu știu dacă e cea mai bună „epocă” pentru această profesie. Personal mi-aș dori ca standardele să fie puțin mai înalte, atât la accederea în profesie cât și la desfășurarea ei. Cândva, avocatura era sinonimă cu mediul academic. Acum nu sunt sigur că e același lucru. Avocații tineri (grup în care mă încadrez cu brio) cred că ar trebui să ridice nivelul cât de sus pot, să dea dovadă de pregătire continuă și să facă cinste profesiei. Să nu se simtă absolut deloc inferiori colegilor magistrați și să fie conștienți de importanța profesiei lor.
BIHORJUST: Crezi că viitorul avocatului va depinde mai mult de abilități tehnologice și digitale decât de cunoștințele juridice tradiționale?
Cosmin Buta: Eu cred că viitorul avocatului va depinde exclusiv de modul în care se organizează și modul în care ține pasul cu schimbările legislative, mai puțin cu abilitățile tehnologice. Nu sunt absurd și recunosc ajutorul oferit de tehnologie, dar această chestiune o includ strict la capitolul „organizare”.
Pentru a înțelege un fenomen care excede competenței mele profesionale, eu analizez părerile specialiștilor care mi-au inspirat încredere. Astfel, mi-am apropriat teoria conform căreia, dacă nu vreau să tâmpesc în timp, ar fi bine să nu renunț la cunoștințele declarative în detrimentul celor procedurale și să fac diferența între opinie și cunoaștere.
Dacă nu ai o bază solidă, corectă, s-ar putea să „ți-o furi” foarte ușor crezând că ceea ce îți livrează tehnologia este corect (și aici mă refer la tot ce înseamnă AI). Viitorul va depinde exclusiv de modalitatea în care înțelegi utilitatea unei asemenea tehnologii în raport de practica ta profesională.
BIHORJUST: Crezi că promovarea online ca avocat este mai eficientă decât acea ,,recomandare” verbală din client în client?
Cosmin Buta: Piața a dovedit că sunt atât de mulți avocați care sunt recunoscuți la nivel profesional ca fiind elitiști deși ei nu sunt prezenți pe rețelele sociale, încât răspunsul meu ar tinde să fie unul negativ la această întrebare. Totuși, cred că o anumită doză de prezența în mediul online, este agreabilă și cred că poate duce la o creștere a notorietății unui avocat, bineînțeles, în limitele codului deontologic al profesiei.
BIHORJUST: Cum gestionezi colaborările cu alți profesioniști din domeniul juridic, cum ar fi procurorii, judecătorii sau alți avocați? Ce este esențial pentru a construi o relație de încredere și respect reciproc?
Cosmin Buta: Tot timpul am încercat să am o colaborare firească, cu oricare dintre cei menționați. Cred ca pentru a construi o relație profesională corectă este nevoie de seriozitate, încredere și înțelegerea că fiecare își face meseria cum crede de cuviință.
La fel de mult cred că nici rigidizarea maximă a unor astfel de relații profesionale nu sunt benefice. Atâta timp cât fiecare acționează în viața profesională cu bună-credință, beneficiarul real al unui asemenea climat este însuși actul de justiție.
Este adevărat că se ivesc situații în care lucrurile devin mai tensionate în relații cu magistrații, colegii avocați sau procurorii, însă cred că nimeni nu ar trebui sa interpreteze lucrurile ca fiind cu tentă personală.
BIHORJUST: Care sunt provocările majore cu care se confruntă dreptul penal în prezent, în contextul modificărilor legislative și al noilor provocări sociale?
Cosmin Buta: Nu știu dacă pot eu sa interpretez modificările legislative și ce impact au acestea în mediul social. Ca avocat penalist cred ca singurele provocări în materie sunt cele legate de momentele de lejeritate cu care se înfăptuiește actul de justiție. Văzusem recent anumite articole de presă în cadrul cărora se exprima îngrijorarea că există riscul real de a se pierde exercițiul gândirii critice în această materie. Că există prea mult copy-paste.
Eu nu cred că este adevărat, sau cel puțin așa sper. În caz contrar, cred că aceasta ar fi o problemă reală, iar modificările legislative de care vorbeați țin mai mult de o politică penală a statului.
Personal, sentimentul de îngrijorare (sau deznădejde) mă încearcă atunci când expun în fața organelor judiciare o excepție sau un raționament impecabil și te trezești că ori nu ți-l analizează ori îl resping fără o motivare convingătoare, de tip șablon (aici nu știu dacă e vorba de lipsa de exercițiu al gândirii critice sau pur și simplu lejeritate). Nu pot înțelege cum aceeași chestiune de drept pe rolul aceleiași instanțe este soluționată diametral opus de două complete diferite. Cred că aici sunt adevăratele probleme.
Viitorul „procesului penal” este dictat de rigoarea pe care fiecare participant o va dedica acestuia, de respectarea drepturilor convenționale ale justițiabililor (fie că ne place fie că nu) și nu în ultimul rând de buna-credință a fiecăruia în raport de misiunea pe care o are.
Mulțumesc! av. Cosmin Buta – Doseanu&Asociații
