Titlul problemei de drept: Inadmisibilitatea cererii de ajutor public judiciar sub forma scutirii sau reducerii cauțiunii.
- Materia: civil
- Subcategoria: alte tipuri de cauze
- Obiect ECRIS: alte cereri
- Acte normative incidente: art. 6 din O.U.G. nr. 51/2008.
- Cuvinte cheie: cauțiune, ajutor public judiciar
Opinia Institutului Național al Magistraturii:
Opinia I.N.M. asupra temei menționate, expusă la întâlnirea anterioară și prezentată acum în formă sintetizată și completată, este următoarea:
Ajutorul public judiciar nu poate avea ca obiect scutirea sau reducerea cauţiunii, pentru următoarele motive:
- art.6 din O.U.G.nr.51/2008 enumeră limitativ formele de ajutor public judiciar, iar suportarea, din bugetul public, a cauțiunii ce trebuie depusă în vederea judecării cererilor de suspendare a executării nu este evocată în dispozițiile legale specificate;
- argumentul mențiunii referitoare la cauțiune, de la pct.C lit.e) din formularul-anexă nu este consistent, pentru că, pe de o parte, anexa unui act normativ nu poate fi interpretată dincolo de limitele pe care conținutul actului le trasează (sub acest aspect, art.6 este, clar, limitativ în enumerarea formelor de ajutor public judiciar, pentru motivul că identificarea cazurilor de alocare a unor resurse bugetare nu s-ar putea face într-o manieră lejeră, lăsată eventual la aprecierea autorităților sesizate cu cererea de ajutor public judiciar), iar, pe de altă parte, formularul-anexă are în vedere solicitarea ajutorului public judiciar în alte state membre ale Uniunii Europene. Or, în aceastădin urmă ipoteză, nu poate fi exclusă de planoo reglementare a unui stat membru care să permită accesul cetățenilor Uniunii Europene la ajutor public judiciar, inclusiv în forma cauțiunilor aferente cererilor de suspendare a executării silite;
- nici hotărâri de genul celei pronunțate în cauza Iosif c.României (cererea nr. 10443/03, Hotărârea din 20.12.2007, publicată în M. Of. nr. 561/24.072008) nu pot fi avute în vedere, deoarece, în realitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în acea speță, a sancționat statul român pentru o reglementare (O.U.G nr.51/1998) care plasa, sub denumirea de cauțiune, o veritabilă taxă de timbru, determinată procentual (20%), instituită nu pentru a obține măsura suspendării executării silite aferente contestației la executare, așa cum e ipoteza discuției de față, ci pentru însăși soluționarea contestației la executare, ceea ce, evident, nu putea conduce decât la concluzia unei grave atingeri aduse accesului liber la justiție;
- de asemenea, nici considerentele hotărârii pronunțate în cauza Boldamar c. României (cererea nr. 60727/10, Decizia de inadmisibilitate din 06.12.2016) nu pot sta drept argument pentru soluționarea pe fond a unei cereri de ajutor public judiciar privind o cauțiune, întrucât, la momentul pronunțării, C.E.D.O. nu a avut în vedere reglementarea noului cod de procedură civilă în materie de cauțiune, și anume posibilitatea folosirii acesteia pentru acoperirea creanței creditorului, în cauza respectivă fiind incidente textele legale anterioare.
În concluzie, opinia I.N.M. este aceea că ajutorul public judiciar nu poate avea ca obiect scutirea sau reducerea cauţiunii în temeiul O.U.G. nr. 51/2008.
În unanimitate, participanții și-au însușit soluția expusă în opinia I.N.M.
Această temă a fost discutată în cadrul întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, ce a avut loc la Pitești, în perioada 14-15 noiembrie 2019.
