Material realizat de avocat Irina Poinar – Cabinet de avocat și insolvență – Irina Poinar
Îmbogățirea fără justă cauză, în mod simplist, poate fi definită ca o sporire a patrimoniului unei persoane, prin dobândirea unui bun sau a unei creanțe, îmbunătățirea unui lucru, edificarea unei construcții etc, prin însărăcirea patrimoniului altei persoane, însărăcirea putând rezulta dintr-o pierdere economică cum ar fi ieșirea unei valori din patrimoniu, prestarea unor activități sau servicii care nu au fost remunerate de beneficiar, efectuarea unor cheltuieli în favoarea îmbogățitului.
Pentru a vorbi de îmbogățire fără justă cauză trebuie să existe între îmbogățirea unui patrimoniu și însărăcirea altul patrimoniu o legătură de cauzalitate.
Pentru ca îmbogățirea fără justă cauză să dea naștere raportului juridic de obligații și acțiunea în restituire să fie admisibilă, art. 1345 noul Cod civil prevede îndeplinirea a trei condiții materiale
- să existe îmbogățirea patrimoniului paratului;
- să existe însărăcirea patrimoniului reclamantului;
- între îmbogățirea pârâtului și însărăcirea reclamantului să existe raport de cauzalitate.
Termenul de prescripție incident într-o astfel de cauză este cel general de 3 ani, prevăzut de art. 2517 Cod civil, iar în ceea ce privește momentul de la care acesta începe să curgă sunt aplicabile dispozițiile art. 2528 Cod civil, respectiv prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel ce răspunde de ea.
Față de modalitatea de redactare a normei de drept, este clar cătermenul de prescripție începe să curgă de la momentul la care cele două condiții sunt îndeplinite cumulativ:
- păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și întinderea acesteia;
- păgubitul a cunoscut persoana răspunzătoare de această pagubă.
Pe cale de consecință, câtă vreme se cunoaște paguba și întinderea acesteia, dar nu se cunoaște persoana responsabilă de realizarea acestei pagube, termenul de prescripție nu începe să curgă. De asemenea, în situația în care, se cunoaște persoana care a provocat paguba, dar nu se cunoaște întinderea pagubei, termenul de prescripție nu începe să curgă.
Prescripția extinctivă, ca instituție juridică, este menită să sancționeze pasivitatea reclamantului în inițierea demersul procesual, astfel încât interpretarea textului de lege trebuie să se realizeze în conformitate cu scopul pentru care a fost instituită norma juridică.
Opinia mai sus expusă a fost confirmată de Curtea de Apel București în dosarul nr.36646/3/2018, în apel, după ce Tribunalul București, în primă instanță, a apreciat că prescripția începe să curgă de la momentul cunoașterii existentei prejudiciului, independent de cunoașterea întinderii acestuia, și a persoanei responsabile de realizarea lui. Menționez că decizia curții de apel nr. 1287/01.10.2020 este definitivă; aceasta nu a mai fost atacată cu recurs.
Partajează acest conținut:
